Reinventează Te
Să te simți bine la locul de muncă este una dintre cele mai mari realizări pe care o poți avea în viață.
Să faci ceea ce îți place este lucrurl care te ține mereu în priză și care îți aduce satisfacție mai mare ca orice sumă de bani.
Să ai motive care să te țină mereu vesel și entuziasmat când vine vorba de activitatea ta este lucrul la care multă lume doar speră.
Îți spun toate astea pentru că eu experimentez în fiecare zi acest lucru. Sunt bine la muncă și asta mă face să fiu bine cu mine. Să muncesc cu plăcere și să am timp pentru toate activitățile. Să știu ce să prioritizez și când, să știu să cer prețul corect pe valoarea pe care o aduc și să profit mereu de oportunitățile din jurul meu. Nu am știut dintotdeauna să fac asta ci am învățat fiind ghidat de un expert. Dar cel mai important aspect este că mi-am dat voie să fiu ghidat și mi-am dat voie să învăț.
Acum poți face și tu asta într-un mod foarte simplu.
Dacă vrei să îți schimbi locul de muncă sau vrei ceva ce să se potrivească mai bine pe competențele tale sau pur și simplu vrei să încerci ceva nou într-un alt domeniu, acum ai posibilitatea să faci asta ghidat într-un program care să te susțină.
Noul Tău Job în 90 de Zile este programul dezvoltat și testat de către Raluca Culda. Rezultatele acestui program il face să fie unul de succes fiind și primul de acest gen din tară.
Ce o recomandă pe Raluca este foarte simplu. Experiența, profesionalismul și rezultatele înregistrate până acum. Cat despre cine este Raluca:
- Systemic Coach – Expert în transformarea comportamentului uman
- Creatoarea a unui program unicat în România: Noul tău job în 90 de zile
- Fondatoarea a două branduri naționale
- Peste 17 ani experiență că și expert în comportament uman în business
- Peste 700 de ore de coaching individual
- peste 3.000 de ore de training și consultanță
- Peste 12.000 de interviuri
- 8 certificări internaționale în domeniul ei de expertiză
Așa că eu îți recomand cu toată încrederea cursurile sau programele de coaching pe care Raluca le are disponibile pe www.reinventeazate.ro
Dacă nu te interesează nimic din toate astea atunci merită să arunci o privire pe reinventeazate.ro unde găseșți foarte multe detalii, testimoniale și alte lucruri de mare ajutor în cariera ta.
Dacă nici asta nu te ajută atunci poate recomanzi mai departe cursurile și programele de coaching și așa poate ajunge la cineva care chiar are nevoie de asta.
Eu nu pot decât să îți mulțumesc și să îți doresc succes în ceea ce faci.
Să ai rezultatele pe care ți le dorești și să îți fie bine la muncă pentru că așa o să îți fie bine în viață.
Curat in baie
De ceva vreme mă tot întreb cum am ajuns eu să fiu persoana aia căreia îi place să curețe baia. Dintre toate locurile dintr-o casă la mine a ajuns baia. Da îmi place și vorbesc serios. Lustruiesc totul la perfecțiune că e și o vorbă care merge aici “poți linge mac de pe jos dupa ce fac […]
De ceva vreme mă tot întreb cum am ajuns eu să fiu persoana aia căreia îi place să curețe baia. Dintre toate locurile dintr-o casă la mine a ajuns baia. Da îmi place și vorbesc serios. Lustruiesc totul la perfecțiune că e și o vorbă care merge aici “poți linge mac de pe jos dupa ce fac eu curat”. Dar, nah, asta este. Și cum curățam eu astăzi vasul de wc mi-am imaginat o situație prin care eu am ajuns să fiu ăla, responsabilul cu baia.
Și mă gândeau eu așa cum vine într-o sâmbătă dimineață Dumnezeu înapoi în Rai după o săptămâna de stat la Cluj. Îl rugase primarul Boc să-l ajute cu planurile metroului și acum după o săptămâna s-a întors nervos înapoi în Rai că nu găsise nici măcar el soluții.
Intră pe poartă Raiului și îl vede pe Sfântul Petru îngândurat și nervos cu o foaia în față.
D: Sfinte, ce faci? Ce e cu ține?
SP: Doamne, știi că mi-ai lăsat să împart bucuria curățeniei, cât ești tu plecat?
D: Da. Și ce e așa greu?
SP: Păi am împărțit oamenilor bucuria de a face curat în bucătărie, în living, în dormitoare, în holuri, curți, mașini, în avioane, în trenuri, peste tot Doamne, da când să împart bucuria de a face curat în baie toți au fugit că speriați de dracu.
D: Limbajul Sfinte…
SP: Scuză-mă Doamne. Au fugit mâncând pământul.
D: Și ăla de merge așa agale spre ieșire cine e?
SP: Un ardelean, Doamne. Aia e la el fugă și grabă.
D: Scoate fișa lui sa vad ce i-am dat.
SP: O am aici, Doamne
D: Frumos l-am făcut?
SP: Ei, Doamne. Să nu exagerăm.
D: Bogat l-am făcut?
SP: Doamne, i-ai dat darul hărniciei și al muncii și l-ai făcut ambițios. De bogăție nu e cazul cand le ai pe astea. Știi bine că Tu ai făcut formulele astea în excel.
D: Sfinte, de vorbit vorbeste?
SP: Doamne știi când ai pus-o pe mama lui să-l bată cu cartea în cap că nu citea și nu vorbea când era el mic? Îți mai amintești ce ne-am distrat atunci de ai scăpat juma de kil din darul vorbiri pe el? No, amu când ai vreme să te mai uiți puțîn atent să vezi că și tu mai greșești. Că ne omoară asta cât vorbește.
D: Bine Sfinte. Fă-l să cânte și să vorbească singur în timp ce face curat în baie. Aruncă spre el cu toată bucuria și lasă mă că se descurcă lumea de aici. Oricum nu mai am putere să mă ganeesc și la curățenia din baie că m-a incuiat rău de tot Boc cu metroul lui la Cluj. Nu-I ajunge că i-am făcut orașul smart, îi dau ploaie să fie mai șmecher că Londra, îi dau soare să fie mai fain că Maiami și-i dau și IT-iști să fie mai scump că Silicon Valley. Nu mă, lui ii trebe metrou…
SP: Da ce, Doamne, metrou le trebe lor la Cluj? Păi după ce cumpără apartamente le mai rămân bani de bilete? Lasă-i îi … Doamne ajută. Hai că rezolv cu baia.Facă-se voia Ta.
Și uite așa am ajuns să fiu eu ăla de atunci când vine vorba de curățenie în casă e primul care ridică mâna să curete baia.
Acum vă las că am făcut cam lungă pauza și mi se usucă soluția de curățat cada și chiuveta.
Spor la curățenie!
Cel mai frumos sport
Ninsorile în Prundu Bârgăului erau din belșug. Iarna începea odată cu luna decembrie și ținea până tarziu în martie. Zăpada se așternea ca un covor pufos și gros peste tot. Diminețile începeau cu activitate fizică intensă. Eram nevoiți să dăm zăpada și să facem “cărări” pentru a putea merge la școală sau la muncă, după caz.
Pentru mine iarna are o însemnătate aparte deoarece în copilărie abia așteptam primul fulg de nea pentru două din lucrurile care îmi aduceau mare bucurie. Primul era că abia după ce cădea primul fulg aveam voie să desfac borcanele cu compot . Doamne cât imi curgeau balele la gândul că în cămară era plin de compoturi de la cel de cirese, preferatul meu și până la cel de vișine care rămânea pe rafturi până le terminam pe celelalte. Al doilea motiv era că abia așteptam să pun schiurile în picioare și să urc pe dealuri pentru ture interminabile de schi.
Vreau să vă povestesc de zilele în care stăteam ud leoarcă și asta nu conta pentru că era mai faină senzația dată de coborârea de pe deal, de oprirea prin căzătură, că altfel nici nu știam nici nu puteam să mă opresc și de râsetele prietenilor cu care ieșeam la zăpadă. Si nu răceam aproape niciodată!
Atunci expresia “hai afară la zăpadă” chiar avea sens și nu era nevoie ca cineva să o spună de două ori pentru că după prima strigare, la noi pe uliță, ne strângeam cel puțin 8 băieți, fiecare cu ce avea. Sanie din lemn, cameră de la roțile mășinilor, saci umpluți cu paie, schiuri sau pur și simplu o pereche de pantaloni din fas care să alunece bine. Echipați cu de toate ieșeam în gașcă și ne îndreptam spre “poalele Heniului”. Aveam foarte multe locuri numa bune de transformat în derdeluș sau pârtie de schi.
Îmi amintesc că prima mea pereche de schiuri a fost o pereche pentru schi fond, albastru cu alb, deoarece la școală, încă din clasa 3-a, am început să practic schi fond și profesorul ne mai lăsa din când în când, în special peste weekend, să le luăm acasă. Vă imaginați cum coboram eu dealuri cu asemenea schiuri. Era o plăcere nebună să cazi cu ele. Erau subțiri, lungi, cu legătură doar în partea din față a papucilor (nu aveam clăparii mei). Așa că îmi luam o pereche de adidași mai mari care se puteau prinde în singura clemă existentă. Fără excepție, la fiecare coborâre, luam câte o trântă zdravănă și nu puteam face altceva decât să mă bucur de ea. Mă ridicam și continuam. Ce telescaun, ce teleschi, ce benzi de urcare sau babyschi. Urcam dealu pe jos cu schiurile în brațe și cu bețele atârnate de ele. Și nu era deloc ușor sau simplu. Cu cât era mai abrupt dealul și mai fain la coborâre cu atât mai greu era la urcare.
A două pereche de schiuri, după ce am mai crescut puțin a fost o pereche de schi alpin “Reghin” care erau ale tatălui meu și cu care eram vedeta satului. Erau aproape noi. Nici la ele nu aveam clăpari așa că luam bocancii de armată tot ai tatălui și cu ăia mergeam la schi. Bocancii aveau multe kilograme și îmi amintesc că abia îi puteam ridica. Ei bine, cu ei în picioare trebuia să urc dealul ca abia apoi să mă pot bucură de coborâre. Era un chin, dar era un chin plăcut și plin de amintiri frumoase.
V-am spus toate astea amintindu-mi cu drag de acea perioadă și de cât de mulț mi place să schiez. În fiecare iarnă, mai nou doar în săptămânile când merg la Cluj, fug repede la câte o tură de schi și mă bucur de toate facilitățile pe care acum, acest superb sport, le oferă. Telescaun, pârtii bătute, Apreschi, cazare și tot ce îți poftește sufletul. Fac asta aproape de Cluj, la Buscat, unde mă pot bucura de oameni faini și condiții pe măsură. Este locul apropiat de sufletul meu și la fel de important că e aproape de Cluj. Maximum o ora cu mășina dacă merg încet. Așa că de fiecare dată când am posibilitatea îmi iau cazare să mă pot bucura și mai mult de vinul fiert, ciubărul cu apă caldă de lângă pârtie și de mâncărurile gătite că la mama acasă.
Astăzi mi-am planificat zilele din februarie când o să fiu la Cluj și evident că urc pentru câteva ture.
Poate ne vedem acolo. Dacă nu, vă doresc să vă bucurați de iarnă, de zăpadă și de schi.
Zâmbete multe și pârtii bătute!
Back to School
Toată lumea se miră că la începutul anului școlar e prezent preotul, primarul și polițistul.
Atâta timp cât, din păcate, noi ne bazăm aproape integral pe educația oferită institutionalizat și lăsăm toată responsabilitatea pe umerii învățătorilor și profesorilor merităm așa ceva.
Vorbim de prezența preotului și a polițistului în școli și îi ironizăm că sunt acolo, dar tot noi punem ceva roșu în ghiozdan să nu cumva să ne deoache cineva copilul, când se aerisește la școală îi spunem să își pună vată în urechi să nu îl tragă curentul, nu îl lăsăm să se întoarcă din drum după caietul uitat acasă că o să îi meargă rău toată ziua și dacă cumva în drum spre școală vedem o pisica neagră facem 3 cruci cu limba în gură, 3 pași înapoi și scuipăm de trei ori mai ceva ca la testele covid pe bază de salivă.
Cât despre prezența polițistului va spun doar că în foarte multe cazuri parinții au remarci de genul “vezi că vine polițistul dacă mai faci asta”, “te duce nenea plitistul dacă nu încetezi” sau “vezi poliția? Ai grijă că te iau”. Copiii cresc cu frică de poliție și înțeleg că dacă își permit să gândească “înafara cutiei” o să fie acolo poliția și o să ii ducă. Ei trebuie sa fie cuminti si sa faca doar ce li se spune. Așa că în loc să aibă încredere și să ceară ajutorul atunci când este nevoie vor crește cu frică de autoritate.
Cât despre primar, hai să fim serioși, atâta timp cât ne înghesuim să luăm tot ce se oferă gratis și frumos ambalat în culoarea partidului din care face parte e dreptul lui să fie acolo. Așa cum noi ne rupem în figuri pe muzica trupelor plătite din banii noștri la zilele comunei și el are dreptul să se bucure de aglomerația de început de an. Evident plătită tot din banii noștri.
Hai, griji de voi. Fiți cuminți și Doamne ajută!
Acum ori niciodată
E septembrie și te gândeșți la vara viitoare și la planul pe care l-ai făcut. Vrei să nu mai ratezi încă un an și pregătești totul minuțios în așa fel încât anul viitor să te “aranjezi bine de tot”.
Începi investiția pentru a culege roadele mai târziu.
Plăteșți abonament la sală cu Personal Trainer. Dai peste 600 de lei pe lună și mergi de 4 ori pe săptămână pentru ca promisiunea PT-ului să fie reală și valabilă. La vară ai corpul pe care îl vrei pentru plajele de fitze de la Mamaia. Cumperi echipament de sală și nu doar unul că nu poți apărea pe insta în același echipament de 4 ori pe săptămână. Tre să cumperi cel puțin 4. Dai câte 200 de lei pe echipament cu logo cunoscut să nu creadă lumea că eșți pe ieftinache.
Postezi zilnic story-uri cu ce mănânci și nu orice. Trebuie să ai grijă la meniul pe care l-a stabilit PT-ul pentru că altfel nu mai poate promite nimeni nimic. Bagi sute de lei în mâncare persoanlizată și când nu te vede nimeni rupi câte o Milka întreagă așa că nu se vede și dacă e doar una nu se pune. Începi să ieși în oraș serile să ai ce poștă pe insta să creșți numărul de follower-și și uite așa alte sute de lei zboară pe fiecare ieșeală. Da nimic nu mai contează. Orice like sau follow în plus te poate aduce cu un pas mai aproape de planul tău.
Te ți de plan cu sfințenie. Apropo de sfințenie mai mergi și pe la biserică din când în când să ceri ajutor. Ai nevoie de tot ajutorul posibil așa că te rogi și mai faci și cruci cu limba în gură înainte să intri în club sau pe ceva terasă șmecheră din centru.
E aprilie și ești aproape de corpul visat, Insta bubuie de follower-și, Tik-Tok-urile depășesc mii de vizualizări. Ești pe val și mai ai pasul final ca să te arajezi si tu că deja cei 33 de ani nu mai așteaptă după nimeni. Vorba imnului “acum ori niciodată”. Ai investit multe zeci de mii de lei și e cazul să înțelegi ce înseamnă investiția. Banii ăștia tre acum să producă. Să te poți bucura în liniște de vacanțe, yahturi, vilă cu piscină, mașini scumpe, băuturi fine și mult lux. Exact așa cum ai văzut tu la influencerița aia de a stârnit în tine această dorința nebună de realizare.
A venit iulie și Mamaia bubuie de muzică și e party non-stop. E punctul culminant. E momentul în care trebuie să reușești. Cazare la mare cu fetele, câteva mii de lei da e ok. Se împarte la 5 și iese chiar rezonabil.
Alte câteva sute de lei doar pentru șezlong. Nu poți sta la șezlong fără prosseco și frappe așa că alte sute de lei zboară zilnic. Dar tu ai ambiția și dorința de a realiza planul și ești acolo. Ești foarte aproape. Mai ai nevoie doar de un pas.
După câteva încercări ratate prin cluburi îți spui în gând “Doamne, fă o minune în seara asta. Peste două zile plec acasă și nu vreau să mă întorc pe bacheta din spate între celelalte două fete.” Cuvintele îți sunt ascultate și încă de la intrarea în club îl vezi. Cămașă albă, sticle de vin pe masă, pahar într-o mână, trabuc în alta, pantaloni scurți crem deasupra genunchilor, pantofi albi cu șosete scurte. Proaspăt tuns și cu barba aranjată.
Cum ai intrat te observă și ridică paharul în semn de salut. Zâmbești, faci 3 cruci cu limba în gură și mergi direct la el. Muzica e foarte tare și ca să auzi cum îl chemă te apleci peste umărul lui. Mirosul pare de parfum scump. Îți zâmbesc toate simțurile și inima tresare de bucurie. “asta e” îți spui în gând și accepți primul pahar de vin. Rămâi țintuită la masă lui.
Nu-ți mai scapă. L-ai analizat și e ce trebuie. Faci orice să nu mai ajungi pe bancheta din spate stând în traffic ore în șir.
Vezi răsăritul de la masa lui unde încă se petrece și zâmbetul nu-ți mai cade de pe buze. Ajungi în apartamentul închiriat de el. Adormi târziu în razele soarelui și în brațele lui bine lucrate la sală.
După câteva ore te trezește mirosul de cafea proaspătă și el te așteaptă în bucătărie.
Te ridici goală din pat și sari în brațele lui așteptând ca prima zi din restul vieții tale să înceapă.
E gata. Planul s-a încheiat. Poți termina cu investiția și de acum să aștepți că ea să producă.
Mai ai o zi de stat la mare și vrei să “trăiești din plin alături de el, alesul”. Postezi din ora în ora poze cu plaja, valurile, bronzul picioarelor și #feelingbleesd #lovemylife #feelingloved #liveharder #nopiannogain și multe citate motivaționale “nu reunța la visul tău”, ”când viața îți dă lămâi schimbă-le cu prosseco”.
La finele primei zile perfecte ținându-te în brațe și privind în ochii tăi satisfăcuți îți spune:
“Dragă, tu ești cu mașina venită la mare, că eu am venit cu gașca, cu trenul și tocmai ce am terminat toți banii luați credit pentru săptămâna asta nebună. Nu am cu ce să mă întorc și mă gândeam că poate mă lași și pe mine acasă la ai mei”
Creangă și influencerii
Obosit deja de prea mult scandal politic am decis să mă dau puțin la o parte și să îmi aduc aminte de momentele copilăriei. Nu neapărat ale mele, ci m-am pus pe recitit poveștile, povestirile și amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă.
Am râs și m-am distrat cu zgomot, ceea ce m-a făcut să încerc o transpunere în realitatea zilei de astăzi. O realitate în care totul se petrece în viteză, pe canalele de social media și se împachetează într-o poveste cu plasare de produs.
De multe ori ne vulnerabilizăm doar atunci când suntem plătiți pentru asta și ne place să scoatem în evidență coincidențe din copilăria sau tinerețea noastră doar pentru a asocia acest lucru cu un produs sau cu un serviciu pentru care suntem plătiți să îl promovăm.
Nu este un lucru rău. Nu aruncați cu piatra căci nu este cazul. Suntem un popor foarte interesat de senzațional și ne place să căutăm drame, să ne regăsim în ele. Asta face ca aceste povești să ducă dincolo de ce sunt ele, in adevăratul sens al cuvântului, spre o decizie de cumpărare bazată pe emoție.
Din nou, vă spun ca îmi plac poveștile și îmi plac oamenii care le spun și le scriu. Ador persoanele care știu să facă un text pe care atunci când li termini de citit cauți în amintirea ta, să vezi daca ai trecut prin așa ceva.
Pentru mine, de fiecare data când citesc Creangă (și se întâmpla destul de des), mă duc cu gândul la copilăria mea, la evenimentele faine pe care le-am trăit, la emoțiile trăite atunci și la trăsnăile făcute.
Așadar, astăzi recitind “Capra cu trei iezi” și “Amintiri din copilărie” m-am gândit cum ar fi daca Ion Creanga trăia în zilele noastre și plasa produse/servicii în poveștile lui. Este un exercițiu de imaginație amuzant, care sper să vă aducă măcar un zâmbet. Să vă scoată din abisul cotidian și să vă ofere momentul de relaxare de care avem nevoie din când în când.
“Capra cu trei iezi” se termină abrupt, când “mămuca” venea să le spună iezilor că au rămas fără mâncare și că au neapărata nevoie de bucate. Ținând cont că pericolul plutește asupra pădurii și că nu este o dovadă de parenting bun să lași copiii singuri acasă, nu poți face altceva decât să stai în căldura căminului tău și să comanzi tot ce iți dorești cu ajutorul unui delivery app. Asa toata lumea trăia fericită până la adânci bătrâneți și lupul nu mai era nevoit să își ascută limba pentru a produce o mare ilegalitate, pentru care poate scăpa cu suspendare.
În “Amintiri din copilărie” avem multe momente în care, in ziua de astăzi, lucrurile stăteau puțin diferit și Creangă sigur primea o mulțime de produse pentru a le testa și promova ca atare. Să ne amintim de Nică și momentul în care acesta rămâne fără plete. Cum să ratezi așa moment bun fără sa promovezi ceva apărat cu multe lame și bandă cu aloe vera. Mergând mai departe, ajungem la râie si la modul in care poți trata cu super produsele geniale pe care le găsești doar la farmacia inimii.
Ca sa vedeți cum în Amintiri din copilărie, Creanga putea acoperi o paletă larga de parteneri de business, ajungem și la amintirea locului nașterii, Humulești. Aici parcă natural vad cum era promovata ideea de a asocia locul nașterii cu o ,companie de travel care oferea o excursie celor care răspundeau corect la întrebarea “ce era legat de stâlpul hornului?”. Să nu uitam și de produsele de păr pe care Ion le putea promova cu succes, deoarece părul bălai era clar opera vopselelor ce oferă rezistență la vânt.
Să închidem povestea și să ancoram și finalul în realitatea de astăzi ne amintim și de mârțoagele vlăguite ale lui Lăcă care folosite fiind, scoteau în evidență lejeritatea utilizării car sharing-ului!
Și povestea poate continua. Evident, sponsorizată de o bere sau ceva casă de pariuri sportive!
Sunt sigur că în mintea voastră fiecare moment în care am asociat o companie cu un slogan sau cu o proprietate a ei ați și pus numele companiei acolo. Acum ați înțeles puterea marketingului și a poveștilor bine spuse.
No. Amintiri faine. Mulțumesc furnizorului meu de internet!