Hai afară la pedală
Copii fiind când voiam să ieșim cu bicicleta aveam un ritual. Cel mai rapid dădea tonul într-un mod inconfundabil. Se urca pe bicicletă și de la prima până la ultima casă striga tare în fața porții “hai cu bicla să dăm pedala”. În maximum 5 minute, orice făceam lăsam și ne strângeam undeva la 12 prieteni dornici de pedalat.
Ulițele, drumurile asfaltate, cărările de munte și poienitele erau pistele noastre de bicicletă. Pauze făceam doar la izvoare să bem apă sau unde prindeam câte un loc mai drept să încingem un fotbal.
Îmi amintesc cu plăcere fiecare zi de acest gen care începea dimineața și se termina mult după apus. Erau momentele de libertate, de prietenie adevărată și de echipă închegată.
Nimeni nu rămânea în urmă, nimeni nu rupea rândurile și toți puneam mâna când cineva făcea pană. Ne spuneam bancuri, făceam planuri pentru zilele următoare și ne bucuram de aer curat.
Slănina cu ceapă și pâine de casă nu lipsea din ghiozdan și așa între noi fie vorba când era sezonul mai săream câte un gard ba după un măr, o pară, o zmeură sau ce orice alt fruct care ne făcea cu ochiul 😊.
Acum ies în stradă să strig tare să mă audă sute sau mii de oameni care să umfle roțile, să pună pompa în suportul de la bicicletă, să aranjeze șaua și împreună să ne apucăm de “dat pedală”. Să pedalăm pentru noi și pentru copiii cu autism.
Proiectul Bike 4 life este unul super mișto pentru care eu ies în stradă și va strig cu toată puterea și cu mult aer în piept:
– Hai afară la pedală!
Poți participa din orice colț al țării și poți ajuta foarte simplu. Trebuie doar să vrei și să îți placă să pedalezi. Nu o fă pentru mine, nu o fă pentru altcineva. Fă-o pentru bucuria de a ajuta prin sport și pentru senzația superbă de a merge pe bicicletă.
Cursele au fost setate pentru pentru toate puterile și… vârstele.
– 𝟓𝟎𝟎𝐊 𝟒 𝐋𝐢𝐟𝐞- 𝟕 𝐳𝐢𝐥𝐞 (4-11 septembrie)
– 𝟓𝟎𝐊 𝟒 𝐅𝐮𝐧- 𝟐 𝐳𝐢𝐥𝐞 (4-6 septembrie)
– 𝟓𝐤 𝟒 𝐊𝐢𝐝𝐬- o cursă pentru copii în 𝟐 𝐳𝐢𝐥𝐞 (4-6 septembrie)
𝐓𝐚𝐱𝐚 𝐝𝐞 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐢𝐩𝐚𝐫𝐞: 𝟓𝟓 𝐝𝐞 𝐥𝐞𝐢, este echivalentul unei ore de terapie specializată ABA pentru micuții cu autism și va fi folosită pentru a susține cei 400 de copii care fac terapie în cele 2 centre Autism Voice din București.
Detalii despre eveniment aici , Înscrierile se pot face aici
Pentru cei care nu pot participa anul acesta, dar vor să susțina cauza copiilor, o pot face printr-o donație aici
Fiecare 55 de lei se vor transforma într-o oră de terapie.
Poveste de vara
Soarele își aruncă razele pe fiecare părticică a pământului și vremea este una superbă, deși abia ce au trecut furtunile. Iarba este de un verde perfect și florile multicolore încântă orice privire și dezmiardă orice simț. Liliacul este regele piețelor, iar florile verii îți încânta privirile și simțurile. Coloristica parcurilor și zumzetul copiilor combinate cu vuietul și aglomerația orașului îți oferă senzația europeană și lejeritatea unui oraș care tinde spre perfecțiune.
Cu toate acestea, munca și rutina nu își schimbă cursul. Realizezi, uitându-te în calendar, că programările și întâlnirile care aglomerează viața de zi cu zi, sunt din ce în ce mai multe și nici o șansă de a le epuiza la terasă sau cel puțin afară unde poți și fuma. Căutând printre aceste programări momentul de respiro pe care să mi-l dedic văd că nu am mari șanse nici măcar să merg la tuns. Facebook-ul îmi amintește permanent ce făceam anul trecut pe vremea asta și parcă cotidianul mă îndeamnă să caut ceva care să mă ducă spre senzația de visător, îndrăgostit, melancolic, romantic, în ton cu căldura.
Mă uit pe fereastra biroului și îmi dau seama că sunt indicate întâlnirile la birou și nu kilometri pe jos prin căldură. Acum ceva vreme vorbeam de frigul de afară și cât de mult așteptăm căldura, așa că nici o secundă nu o să spun că nu îmi place vremea. Mereu avem ceea ce ne dorim și niciodată nu suntem mulțumiți. Așa că nu vreau să schimb lucrurile de afară, ci vreau să schimb ceva la mine în așa fel încât măcar atunci când mă uit în oglindă să simt că sunt pregătit să fac față oricărei senzații date de temperatura de afară.
Mă uit destul de rar în oglindă, așa că atunci când o fac, încerc să fiu aproape nu doar sentimental de acest anotimp, ci și prin înfățișare. Răspunsul vine automat și simplu. Mă duc să mă tund mai scurt ca de obicei sau poate și mai simplu mă duc și îi spun tipului să mă tundă cum vrea el, dar să îmi dea senzația de schimbare, de miros a plajă, de căldură, de palmieri, tricou și fuste scurte fără colanți pe sub și mai ales de briză a mării, chiar dacă avem parte doar de „briza Someșului”. Zis și făcut. Pun degetul pe telefon, că mai nou nu se spune că pui mâna pe telefon, ci doar degetul ca toate sunt cu touchscreen – și sun să fac programare.
Surprinzător, pot face asta chiar azi de la 18:00.
Perfect, îmi spun, că am oricum ultima întâlnire la 16:30 și termin exact la timp ca să fiu la programare. Sunt foarte organizat și punctual, tocmai din acest motiv la mine întâlnirile și programările au mereu un 15 minute timp lăsat pentru orice neprevăzut, ca să nu fiu pus în postura de a întârzia. De această dată, locația întâlnirii coincide cu locația salonului unde mă tund și, astfel, singurul lucru care mă poate face să întârzii sunt scările rulante sau liftul – ceea ce e puțin probabil să se întâmple. Întâlnirea decurge frumos, normal și a meritat. Ies din restaurant și urc pe scări (de fapt, eu stau, scările urcă), intru în salon și bucuria cu care mă întâmpină oamenii de acolo este de parcă l-au văzut pe Moș Crăciun. La culoarea părului meu rămâne doar Moș și de Crăciun mai vedem peste luni bune de acum.
Ne spunem fiecare ce a mai făcut în ultimele 3 săptămâni de când nu ne-am văzut, râdem și mai facem câte o glumă autoironică, iar secunda doi mă găsește pe scaunul de barber.
Ca de obicei?
Nu. De data asta te rog tunde-mă în așa fel încât să simt când ies de aici că plec în concediu.
Perfect – e răspunsul și continuarea „de când aștept să mă lași să fac asta și sunt convins că o să îți placă”. Dau jos ochelarii și de aici până la final, când o să îi pun la loc, totul e în ceață și îmi tremură fundul că nu văd nimic din ce se întâmplă în timpul acțiunii. Nu vă povestesc discuțiile, căci de la cele generale am ajuns și la lucruri mai personale, deoarece după atâtea vizite am ajuns să consider că mai am un prieten în persoana celui care mă tunde. Hai la spălat și la masaj și pe urmă ești gata. Când aud asta, îmi zic: e clar, mai am doar puțin până pun ochelarii și văd rezultatul.
Masajul la cap primit de fiecare dată după ce mă tund e divin și atât de relaxant încât îmi vine să mă tund zilnic. Înapoi la oglindă, uscat, puțină ceară și văd cum duce mâna spre oglinda aia rotundă de o pune în spatele tău să vezi cum ai ieșit inclusiv la ceafă. În momentul ăla am sărit pe ochelari, că era să le rup un braț. Pun pe nas și …. E summertime. Superb. E a doua oară în viață când m-am lăsat pe mâna bărbierului să facă ce vrea el și a ieșit bestial de data asta. Ca să înțelegeți de ce sunt așa mândru vă mai spun că după laudele primite de la mine a întors scaunul spre dreapta în direcția recepției și a spus cu o voce destul de tare cât să audă toată lumea din salon:
Maria, așa-i că schimbarea îl prinde bine?
Cred că m-am rușinat puțin, căci nu am privit-o direct în ochi pe Maria, ci am lăsat așa privirea spre pantofi, dar am ridicat capul mândru când răspunsul ei a venit: „Wow, chiar superb și arăți acum de parcă afară te așteaptă plaja”. Evident că toată lumea din salon a întors capul și cum mă cunosc cu mulți de acolo am avut sentimentul ăla de „centrul atenției”, care chiar a adus vara, căldura și mireasma de care aveam nevoie. Plătesc, mulțumesc și salut respectuos după care, la ieșire, sună telefonul.
Unde ești și în cât timp ajungi?
Acum plec de la Downtown Beauty din Platinia și în jumătate de oră sunt acasă.
Această jumătate de oră este suficient încât să ajung cu 10 minute înainte de ora stabilită pentru cină. Să îmi fie de bine și să mă bucur de fiecare privire aruncată în oglindă care îmi va da tăria și puterea de a mă bucura de fiecare rază de soare și de fiecare moment petrecut la umbra călduroasă a unui copac bătrân din parc.
Să ne auzim cu bine,
Poveste din Downtown
Înainte de toate vreau să vă mărturisesc că nu sunt genul de om care să sară repede pe oferte sau lucruri noi. Sunt mai conservator de genul meu și, mai ales atunci când vine vorba de familia mea, vreau tot ce este mai bun. De exemplu, atunci când merg undeva și îmi este extrem de foame, mereu voi alege ceafa de porc cu cartofi prăjiți. Am un job de corporație și din aceasta cauză am puțin timp liber și foarte puțină vreme să umblu după cai verzi pe pereți.
De ce vă spun toate astea? Este simplu. Prin octombrie, anul trecut, am descoperit că pot avea o relație bazată pe încredere, profesionalism și rapiditate cu niște oameni foarte faini, care la rândul lor sunt mega pasionați de tot ceea ce fac.
Mă duceam ca tot omul la cumpărături după job. Ținând cont că am descoperit lejeritatea cumpărăturilor zilnice la Mega din Platinia, deoarece ai cam tot ce vrei și nu stai mult la coadă, uzez destul de des de acest loc pentru ce am nevoie. Nu, nu despre Mega și nici despre Platinia nu vreau să vă povestesc. Are legătură locația cu oamenii frumoși cu care m-am împrietenit, deoarece acolo i-am găsit și acolo îi găsesc de fiecare dată când am nevoie. Fiind la Platinia, parcat frumos, lejer la subsol îmi dau seama că urma să am un eveniment la muncă și eram netuns și cu barba așa cum e ea mai rea – nici mare, nici mică , realizez că în Platinia există Downtown Beauty.
Mai auzisem de ei, dar nimic mai mult decât că “e salonul din Platinia”. Repet, sunt conservator și îmi place să merg la sigur, dar de data asta am zis să mă las pe mâna unor “necunoscuți”, iar motivul e clar: aveam nevoie urgentă să fiu tuns și aranjat și nu mai puteam emite pretenții. Mă duc sus, temător, cu gândul că sigur mă vor refuza pentru că nu aveam programare, că nu am sunat, că nu e scaun liber, că etc. Într-un fel, sentimentul acesta mă liniștea, deoarece parcă voiam un refuz. Ei bine, nu am avut parte de unul. Ba mai mult, încă de la intrare am observat ceva frumos: la recepție, pentru prima dată când am intrat într-un loc ce oferă servicii de genul, fata de acolo s-a ridicat în picioare să vorbească cu mine.
Două scaune de barber, multe alte scaune unde am dedus eu că se coafează, pentru că pe trei dintre ele erau fete super happy – zâmbeau și aveam sentimentul că se simțeau bine că sunt acolo. În spatele scaunelor de barber, o fetiță cu mama ei își făceau manichiura. Întreb frumos și respectuos dacă cineva mă poate tunde și pe mine și să îmi aranjeze cât de cât barba și asta cât de repede, căci sigur nu am cum să mai revin dacă plec din Platinia. La fel de respectuos fata caută în programări și îmi spune că în 10 minute se eliberează un scaun și că, până vine următoarea programare, sunt eu cel ce se poate bucura de tuns, spălat și aranjat.
No, amu` chiar trebuie să mă dau pe mâna lor, fapt ce s-a dovedit a fi cea mai bună decizie de ceva vreme încoace. Iese domnișoara de după masa de la recepție, îmi ia haina și o pune la garderobă, iar pe mine mă încearcă alt sentiment de surprindere plăcută și, ca să fiu dat pe spate complet, mă întreabă: ”Vă pot servi cu un ceai, o cafea sau altceva de băut?” Mă gândeam deja că ”ăștia vor ceva de la mine de sunt așa drăguți”, dar nici gând de așa ceva. E vorba doar despre profesionalism și plăcerea de a te avea acolo.
Mă așez frumos cu cafeaua în mână și arunc priviri peste tot, fiind plăcut impresionat de ce vedeam. Lumea se manifesta de parcă era într-un mediu familiar. Am început să mă destind când am auzit poveștile celor de la barber. Credeam ca sunt prieteni, clientul și tipul pe care îl tundea, dar nu mică mi-a fost surprinderea să aflu că și clientul dinaintea mea se afla pentru prima dată acolo. Termină cu tipul din fața mea, râd, se salută respectuos și prietenește, pleacă tânărul și urmez eu. Mă așez și, de aici…. o super experiență. Totul s-a întâmplat exact cum am vrut eu, pe fundalul unei discuții interesantă în care am aflat detalii despre salon și serviciile de acolo.
La final, tuns, spălat și aranjat păr, plus aranjat barba ( barba mea e ca și cum nu ar fi, dar rebeliunea ei își spune din când în când cuvântul). Plătesc, las bacșiș, că am fost super mulțumit, și plec. Ajuns acasă, îi povestesc experiența soției cu aceeași sinceritate și detalii. Mirată că m-am lăsat dus de val și am avut curajul să încerc ceva nou, mă tot interoga cu întrebări referitoare la ce mai e pe acolo, cum e, ce servicii au etc. Abia apoi am realizat că am reușit să o impresionez și, ca să duc asta mai departe, mintea mea a clocit o idee frumoasă pentru a o surprinde plăcut.
Dimineața, în drum spre job, direct caut pe Facebook pagina salonului și sun cu gândul de a-i face o surpriză soției. Dau binețe când mi se răspunde și adresez întrebarea evidentă: ”Pot achiziționa un gift voucher pentru a surprinde pe cineva?” ”Sigur că da”, e răspunsul, după care urmează detaliile la întrebările mele, multe dintre ele destul de stupide. Program făcut, eveniment reușit la job, așa că mă regăsesc iar seara la Downtown la recepție, cumpărând cadoul pentru soția mea. Mă duc foarte încântat acasă și îl pun discret pe măsuța de la intrare, unde îmi arunc de obicei cheile și ceasul, fără a scoate vreun cuvânt. Nu trec nici 10 minute că și aud din hol: “De asta am ales să îmbătrânesc alături de tine”. Clar. A găsit cadoul și era ce voia. Era în jur de ora 21, dar evident că imediat am auzit din hol – “Bună seara. Oare pe mâine aveți loc pentru o manichiura cu gel și un coafat simplu?”. Nu știu care a fost răspunsul la telefon, dar știu că a doua zi eu am luat-o pe fiica noastră de la grădiniță și am petrecut timp de calitate împreună până s-a întors “the woman” acasă, mulțumită și cu un zâmbet perfect care spunea mai mult decât orice cuvânt.
Acestea au fost gândurile unui bărbat, soț și angajat. Am hotărât să pun pe foaie mereu gândurile și experiențele mele pentru că sunt sigur că mulți oameni ca mine au nevoie de un moment al lor și o oază de relaxare. Eu am găsit-o și am împărtășit-o cu familia, iar acum și cu voi. Sper să aveți parte de aceleași experiențe frumoase ca si mine și să închegați aceleași legături puternice cu niște oameni care își respectă meseria și pun pasiune în munca lor și încredere în oamenii care le stau pe scaun.
Să ne auzim cu bine!
Dilema unei pragmatice
Hai să vă povestesc de această dată o nelămurire „existențială” a unei prietene și, ca să vedeți că totul este cât se poate de adevărat, mai pe la final vă spun concret cam care a fost rezultatul. Intrând în pâine, încep prin a face prezentările. La cafea pe o terasă frumoasă și cochetă, acum că vremea permite acest lucru, stau la o poveste detașată și fără absolut nici o grijă apăsătoare alături de Andreea.
Andreea este o pragmatică – mai ales când vine vorba de viața ei. Nu pierde vremea și îi place să profite la maxim de timpul liber, care este și așa foarte scurt, să se bucure de natură, de plimbări în parc, de zile însorite pe terasă și pe cât posibil de compania prietenilor. Preferă să nu piardă foarte mult timpul când vine vorba de lucruri care pot să fie rezolvate și în alt mod. Este genul de angajat super activ pe care orice companie îl vrea și în special – este o tipă care se respectă. Niciodată nu o să o vezi în tocuri la pârtie, dar nici fără a avea o manichiură îngrijită zilnic sau o coafură frumoasă adaptată cotidianului. Andreea este fata de care te îndrăgostești rapid și iremediabil, atât pentru frumusețea ei cât și pentru felul ei libertin și „democratic” de a fi. Este femeie și fată totodată, mai ales când vine vorba de a se pune pe primul loc. Nu este răsfățată, deși se răsfață, nu este copilăroasă, deși are momente de copilării frumoase, nu este bătrână, dar experiența o recomandă oricând, nu este umilă, deși modestia face parte din trăsăturile ei. Acum că aveți imaginea unei femei ideale, vă mai spun că este și o femeie singură dedicată ei, dedicată timpului ei și dedicată lucrurilor pe care le face.
Revenind la discuția cu Andreea. Din vorbă în vorbă, sub lumina călduroasă a soarelui și lângă zumzetul cotidian al teraselor de pe centru, am ajuns să ne detașăm de grijile zilnice și apăsătoare și să discutăm lejer orice tâmpenie ce ne venea în cap. De la a zâmbi involuntar datorită soarelui ce se reflecta din asfaltul încălzit și până la a pune câte o grimasă atunci când discutăm de ceilalți prieteni care nu își „permit” să fie pragmatici și să profite la maxim de fiecare oră a lor și să și-o dedice. Ei, și acum vine elementul esențial care a pornit de la un compliment foarte simplu și banal. Am observat că și acum, ca de obicei, manichiura ei este una super îngrijită, dar fără tente vulgare, una colorată primăvăratic dar fără a orbi persoanele care o privesc, una de dimensiuni acceptabile, fără a considera că o lași mare să te scarpini în ureche. Complimentând-o și mirându-mă de cum reușește de fiecare dată să fie acea femeie superbă, am deschis o cutie care abia aștepta o cheie care să ridice capacul pentru a ieși la iveală câteva lucruri esențiale.
Cum, mă? Cum se poate să stai că proasta și să aștepți o lună cel puțin pentru o manichiură și aia într-un apartament la etajul 6 întunecos și cu miros mai ceva ca la „împinge tava”, doar pentru faptul că tu ești loială prietenei din liceu, care între timp a făcut un curs de mani-pedi?! Cum să stai albă în cap la rădăcini, doar ca „mister” ăla prețios și cu blugi deasupra gleznelor să te poată primi abia după 3 luni de zile și când mergi la el – după atâta așteptare – să te dea pe mâna unui junior, că vezi, doamne, el e Zeul Zeilor și chiar și așa simplul fapt că este lângă tine ar trebui să te îmbărbăteze?! Cum, Doamne, să stai două săptămâni să te pensezi doar pe masa aia de masaj veche și cu imitația de piele, care arată mai îmbătrânită decât fața unui babuin bătrân pierdut în pădure de secole?!…
Și uite-așa, într-un timp record, am primit năvală de întrebări retorice la care să mor de găseam pe loc răspuns, dar nici nu m-am chinuit mult să vin cu vreo replică, pentru că puzderia de dileme continua.
Cum se poate, măi, să pierzi atâta timp pe scaunele de prin te miri ce loc și să aștepți să stai pe ele mai ceva ca la finala Vocea României? Cum să speri că doar prin prezența unei persoane care e cotată într-un anume fel, ai posibilitatea de a te face remarcată și că „întorci scaunele” pe stradă mai ceva ca rotirile Loredanei sau ale lui Chirilă de la aceeași Voce a României? Cum, mă, să te crezi vedetă și să nu îți mai ajungă nici măcar coșarul la nas cu scara lui și cu prelungitorul de curățat coșuri după o vizită așteptată 3 luni de zile și 3 ore petrecute acolo unde „se duce lumea bună”?! Păi cât de bună trebuie să fii ca să îți dorești să te ascunzi de lume atâta vreme doar pentru a ieși cu eticheta de „lume bună”?
O întrerup și, pentru a înțelege mai bine informațiile ce ieșeau din cutie precum duhurile din lampă, am zis să mai ating puțin lampa să văd dacă Duhul Final iese. Detaliază, te rog, spun așa fără să respir ca nu cumva să nu fiu auzit.
Ce să îți detaliez? Tu nu vezi că femeile și fetele din ziua de azi sunt dependente de ideea de a fi văzute în companii pe care probabil că nici nu și le doresc, mor pentru atenția celor din jur și fac sacrificii lunare doar pentru a avea din timp în timp posibilitatea de se „publica” acolo unde cred ele că este miezul? Hai să îți spun concret de ce îmi place să fiu pragmatică. Vreau să mă tund sau să mă vopsesc, e foarte simplu. Vreau o manichiură superbă care, uite, ție ca și bărbat ți-a atras atenția, vreau un masaj anticelulitic. Vreau epilat, pensat, tratamente faciale – căci acum vine vara și e nevoie să am grijă și de ten, căci nu mai am 17 ani. Sau orice vreau eu să fac pentru a mă simți mai frumoasă decât sunt. Pentru toate lucrurile astea, nu stau să aștept cu lunile sau să ajung prin te miri ce locații obscure doar pentru că așa e la modă. Caut info ca și proximitate, ca și profesionalism, ca și nevoie pe care o am, citesc apoi câteva recenzii și îmi dau seama unde merită să încerc și unde nu. Așa am ajuns cu pragmatismul meu să fiu super mega mulțumită de toate serviciile pe care mi le doresc.
Știi de ce? Vreau ca timpul meu să fie respectat și vreau ca frumusețea mea să strălucească atunci când vreau eu, nu atunci când se poate. Nici nu mă gândesc să stau să pierd vremea așteptând, când pot să am tot ce vreau eu în timp util, alături de profesioniști pasionați sau alături de oameni cărora le pasă de timpul și de banii mei. Și ca să îți termin de spus de ce am răbufnit așa, mai ales că până acum câteva luni de zile nici eu nu mă înțelegeam pe mine însămi când alegeam să fac exact cele spuse mai sus… Am găsit oaza mea de frumusețe și modul meu pragmatic de a obține tot ce îmi doresc în materie de beauty într-un timp care să îmi permită să stau deja de o oră și jumătate cu tine la cafea. Nu pot să nu îți recomand și ție, la fel cum o fac de fiecare dată când vine vorba de frumusețe, salonul din Platinia.
Merg acolo de anul trecut: am unde parca, sun azi și dacă vreau mâine sunt acolo – asta în cazul în care nu sun de dimineață și seara sunt deja la spălat pe cap. Profi oamenii de acolo, spațiul superb, luminos și, apropo, îți pot spune și cât de frumoși sunt studenții de la USAMV, căci îi văd pe geam mereu când stau acolo și îmi amintesc de studenția mea frumoasă, care pare că a trecut prea repede. La Downtown Beauty Platinia mi-am găsit liniștea și pragmatismul care mi se potrivesc, așa că în locul tău aș mai comanda și un fresh că mai am ceva de zis. Însă, de data asta, trebuie să îmi promiți că rămâne între noi, că e puțin delicat… Știi ultima dată când am fost aici lângă Cluj, la schi, la Buscat? Și am rămas tot weekend-ul cu gașca aia de prieteni în care m-am integrat ușor și repede?……..
Să ne auzim cu bine!
Jurnalul unui anonim
