DACĂ LUĂM TOTUL PREA ÎN SERIOS
RISCĂM SĂ LUĂM PREA PUȚIN

Creangă și influencerii

Obosit deja de prea mult scandal politic am decis să mă dau puțin la o parte și să îmi aduc aminte de momentele copilăriei. Nu neapărat ale mele, ci m-am pus pe recitit poveștile, povestirile și amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă.

Am râs și m-am distrat cu zgomot, ceea ce m-a făcut să încerc o transpunere în realitatea zilei de astăzi. O realitate în care totul se petrece în viteză, pe canalele de social media și se împachetează într-o poveste cu plasare de produs.

Citește mai mult

Jurnal de #ardeleanincapitala ep. 3 “Răpirea”

Vă mai amintiți de “Răpirea din Serai” de pe peretele din camera aia de sărbătoare? Nici acum nu știu dacă era carpeta sau covor. Ce știu e că aproape în fiecare casă exista asta pe perete. Și era pusă în camera în care intram doar de Paște și de Crăciun și nu stăteam mult acolo. Cam cât stăteau musafirii. De prindeam Revelion acolo se lăsa cu spart, din greșeală, peștele de pe televizor sau încă o lipitură la balerină de pe mobilă. Dar despre asta o să va povestesc în detaliu altă dată.

Acum, de ce mi-am amintit de Răpirea din Serai? E simplu. De câteva zile la București plouă. Da plouă ardelenește așa când încet când foarte încet și când să ieși afară se pornește de nu îți vine să crezi.

Citește mai mult

Jurnal de #ardeleanincapitala ep. 2 “Vorba”

Pentru noi ardelenii vorbitul este o artă. Ne rumegăm bine fiecare cuvânt, gândim ce urmează să spunem și așteptăm momentul potrivit pentru a ne exprima ideea și a ne lansa în susțineri. După ce trecem prin minte tot acest ritual și îl reanalizăm abia apoi putem să scoatem un “NO” sau un “E”. Între noi e suficient. Depinde doar de cum pui accentul, cât lungesti cuvântul și care e mimica atunci când îl rostești.

Citește mai mult

Jurnal de #ardeleanincapitala, ep. 1

Partea bună este că eu conduc o mașină cu număr de București.
Partea foarte bună este că în trafic mă pot integra rapid.
Partea cea mai bună e că există omenie.

Să vă dau un exemplu. Azi dimineață, într-o intersecție, am dat puțin geamul jos și am rugat un coleg participant la trafic: “nu vă supărați pe mine, pot să vă rog să mă lăsăți la verde să intru pe banda 1 în fața D-voastră”.

Citește mai mult

De la #fainlacluj la #fainlabucuresti

Clujul este casa mea. Clujul m-a adoptat și a fost mereu locul unde am simțit că sunt așezat. Încă din primele zile petrecute în Cluj ca și proaspăt student mi-a oferit tot ce am avut nevoie. Provocări, succes, proiecte, eșecuri, realizări, mi-a arătat locuri superbe și m-a lăsat să îi calc fiecare străduță, să îi privesc frumusețile și să mă bucur de fiecare clipă. Am ras și am plans la Cluj, l-am văzut vopsit în tricolor , fără mall-uri, fără IT și fără clădiri imense de birouri. Am prins Clujul molcom, fără vuiet și agitație și am văzut fiecare etapă a dezvoltării lui. În Cluj mi-am clădit drumul profesional și personal, în Cluj mi-am luat locuință și tot în Cluj mă văd petrecându-mi bătrânețile.

De ce va spun toate astea? De ce rememorez ca și cum e ultimul lucru pe care îl fac? De ce mă paște acest sentiment de nostalgie pentru Cluj? Din două motive. Primul că îmi e foarte drag și vorbesc de Cluj la superlativ peste tot pe unde merg și al doilea vine din faptul că îl părăsesc. Pentru următoarea perioada las Clujul pentru București și las acolo o parte din mine. O parte importantă la care o să mă întorc des, de fiecare dată când am ocazia, pentru că la Cluj îmi rămâne parte din viață mea. Și totuși nu despre asta vreau să vă povestesc.

Citește mai mult

Hai afară la pedală

Copii fiind când voiam să ieșim cu bicicleta aveam un ritual. Cel mai rapid dădea tonul într-un mod inconfundabil. Se urca pe bicicletă și de la prima până la ultima casă striga tare în fața porții “hai cu bicla să dăm pedala”. În maximum 5 minute, orice făceam lăsam și ne strângeam undeva la 12 prieteni dornici de pedalat.

Ulițele, drumurile asfaltate, cărările de munte și poienitele erau pistele noastre de bicicletă. Pauze făceam doar la izvoare să bem apă sau unde prindeam câte un loc mai drept să încingem un fotbal.

Îmi amintesc cu plăcere fiecare zi de acest gen care începea dimineața și se termina mult după apus. Erau momentele de libertate, de prietenie adevărată și de echipă închegată.

Citește mai mult