DACĂ LUĂM TOTUL PREA ÎN SERIOS
RISCĂM SĂ LUĂM PREA PUȚIN

Jurnal de #ardeleanincapitala ep. 3 “Răpirea”

Vă mai amintiți de “Răpirea din Serai” de pe peretele din camera aia de sărbătoare? Nici acum nu știu dacă era carpeta sau covor. Ce știu e că aproape în fiecare casă exista asta pe perete. Și era pusă în camera în care intram doar de Paște și de Crăciun și nu stăteam mult acolo. Cam cât stăteau musafirii. De prindeam Revelion acolo se lăsa cu spart, din greșeală, peștele de pe televizor sau încă o lipitură la balerină de pe mobilă. Dar despre asta o să va povestesc în detaliu altă dată.

Acum, de ce mi-am amintit de Răpirea din Serai? E simplu. De câteva zile la București plouă. Da plouă ardelenește așa când încet când foarte încet și când să ieși afară se pornește de nu îți vine să crezi.

Am zis că pe vremea asta prefer să nu stau între volan și scaun și mai bine să chem un Uber. Zis și făcut. Aplicație, adresa, destinație și confirmare. Până să ajungă mașina am zis să aștept în scara blocului să nu ies în ploaie că varză mă făcea.

Dragilor, v-ați imaginat o secundă cum s-a petrecut scena aia în care a fost furată femeia până să ajungă pe cal? Dacă nu imaginați-vă și puneți asta în realitate doar că nu era cal ci era Logan. Ușa s-a deschis din mers si tot asa am fost nevoit să urc. După ce am închis ușa l-am întrebat pe șofer: F”acem jumi juma ce ai furat sau aia de ne urmăresc se așteptau să mă răpești?” A ras și a promis  nu se mai repete. Promisiunea lui a durat exact cât a fost cursa. Aproape de destinație mi-a zis “Imediat ajungem. Să aveți o zi bună și cu soare“. M-am prins  tre să sar din mers și m-am conformat.

Eu am dus Răpirea din Serai la urmatorul nivel. Pot face carpeta și cu “Abandonul din Serai”. E la fel muma că pe coborâre.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *