DACĂ LUĂM TOTUL PREA ÎN SERIOS
RISCĂM SĂ LUĂM PREA PUȚIN

Jurnal de #ardeleanincapitala ep. 2 “Vorba”

Pentru noi ardelenii vorbitul este o artă. Ne rumegăm bine fiecare cuvânt, gândim ce urmează să spunem și așteptăm momentul potrivit pentru a ne exprima ideea și a ne lansa în susțineri. După ce trecem prin minte tot acest ritual și îl reanalizăm abia apoi putem să scoatem un “NO” sau un “E”. Între noi e suficient. Depinde doar de cum pui accentul, cât lungesti cuvântul și care e mimica atunci când îl rostești.

Citește mai mult

Jurnal de #ardeleanincapitala, ep. 1

Partea bună este că eu conduc o mașină cu număr de București.
Partea foarte bună este că în trafic mă pot integra rapid.
Partea cea mai bună e că există omenie.

Să vă dau un exemplu. Azi dimineață, într-o intersecție, am dat puțin geamul jos și am rugat un coleg participant la trafic: “nu vă supărați pe mine, pot să vă rog să mă lăsăți la verde să intru pe banda 1 în fața D-voastră”.

Citește mai mult

De la #fainlacluj la #fainlabucuresti

Clujul este casa mea. Clujul m-a adoptat și a fost mereu locul unde am simțit că sunt așezat. Încă din primele zile petrecute în Cluj ca și proaspăt student mi-a oferit tot ce am avut nevoie. Provocări, succes, proiecte, eșecuri, realizări, mi-a arătat locuri superbe și m-a lăsat să îi calc fiecare străduță, să îi privesc frumusețile și să mă bucur de fiecare clipă. Am ras și am plans la Cluj, l-am văzut vopsit în tricolor , fără mall-uri, fără IT și fără clădiri imense de birouri. Am prins Clujul molcom, fără vuiet și agitație și am văzut fiecare etapă a dezvoltării lui. În Cluj mi-am clădit drumul profesional și personal, în Cluj mi-am luat locuință și tot în Cluj mă văd petrecându-mi bătrânețile.

De ce va spun toate astea? De ce rememorez ca și cum e ultimul lucru pe care îl fac? De ce mă paște acest sentiment de nostalgie pentru Cluj? Din două motive. Primul că îmi e foarte drag și vorbesc de Cluj la superlativ peste tot pe unde merg și al doilea vine din faptul că îl părăsesc. Pentru următoarea perioada las Clujul pentru București și las acolo o parte din mine. O parte importantă la care o să mă întorc des, de fiecare dată când am ocazia, pentru că la Cluj îmi rămâne parte din viață mea. Și totuși nu despre asta vreau să vă povestesc.

Citește mai mult

Hai afară la pedală

Copii fiind când voiam să ieșim cu bicicleta aveam un ritual. Cel mai rapid dădea tonul într-un mod inconfundabil. Se urca pe bicicletă și de la prima până la ultima casă striga tare în fața porții “hai cu bicla să dăm pedala”. În maximum 5 minute, orice făceam lăsam și ne strângeam undeva la 12 prieteni dornici de pedalat.

Ulițele, drumurile asfaltate, cărările de munte și poienitele erau pistele noastre de bicicletă. Pauze făceam doar la izvoare să bem apă sau unde prindeam câte un loc mai drept să încingem un fotbal.

Îmi amintesc cu plăcere fiecare zi de acest gen care începea dimineața și se termina mult după apus. Erau momentele de libertate, de prietenie adevărată și de echipă închegată.

Citește mai mult

Din grădină

Să ai locul tău de evadare este o adevărată binecuvântare. Natura a fost și este mereu surprinzătoare în toate felurile ei și atunci când ai grijă de ea cu siguranță te răsplătește.

De mic copil am avut parte de asemenea evadare în grădina părinților mei și m-am bucurat de fiecare dată de oaza de verdeață pe care o aveam și o am în spatele casei. Nu e mare, nu e mult dar este exact cât e nevoie pentru o bogăție aducătoare de liniște și reconectare cu natura. 

Citește mai mult

Tu ai traista pregătită?

M-am născut și am crescut la țară așa că am trăit sub ghidajul multor vorbe din popor. Au apărut înainte de coach și înainte de consultanți, dar au același rol în viată. Gândul de astăzi m-a dus spre “Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă în traistă”. Dacă ați auzit cel puțin o dată în viață vorba asta înseamnă că știți și însemnătatea ei. Mie îmi place foarte mult și de fiecare dată când apare o oportunitate sau se deschide un drum ma gandesc la ea.

Citește mai mult