X pe cer
Acum câteva zile am ajuns acasă de la muncă și am ieșit în balcon să fumez o țigară. După ce m-am așezat pe scaun am văzut pe cer imaginea din poza de mai jos. Uitându-mă la ea mi-am imaginat cum a apărut.
A ajuns Dumnezeu înapoi în Rai mega obosit și frustrat după o zi întreagă în care a stat în trafic, în București. A coborât să meargă fuga fuga la Primăria Capitalei că l-a solicitat Nicușor Dan într-o problemă. Vrea să iasă iar primar și doar un ajutor divin mai poate face asta.
Curat in baie
De ceva vreme mă tot întreb cum am ajuns eu să fiu persoana aia căreia îi place să curețe baia. Dintre toate locurile dintr-o casă la mine a ajuns baia. Da îmi place și vorbesc serios. Lustruiesc totul la perfecțiune că e și o vorbă care merge aici “poți linge mac de pe jos dupa ce fac […]
De ceva vreme mă tot întreb cum am ajuns eu să fiu persoana aia căreia îi place să curețe baia. Dintre toate locurile dintr-o casă la mine a ajuns baia. Da îmi place și vorbesc serios. Lustruiesc totul la perfecțiune că e și o vorbă care merge aici “poți linge mac de pe jos dupa ce fac eu curat”. Dar, nah, asta este. Și cum curățam eu astăzi vasul de wc mi-am imaginat o situație prin care eu am ajuns să fiu ăla, responsabilul cu baia.
Și mă gândeau eu așa cum vine într-o sâmbătă dimineață Dumnezeu înapoi în Rai după o săptămâna de stat la Cluj. Îl rugase primarul Boc să-l ajute cu planurile metroului și acum după o săptămâna s-a întors nervos înapoi în Rai că nu găsise nici măcar el soluții.
Intră pe poartă Raiului și îl vede pe Sfântul Petru îngândurat și nervos cu o foaia în față.
D: Sfinte, ce faci? Ce e cu ține?
SP: Doamne, știi că mi-ai lăsat să împart bucuria curățeniei, cât ești tu plecat?
D: Da. Și ce e așa greu?
SP: Păi am împărțit oamenilor bucuria de a face curat în bucătărie, în living, în dormitoare, în holuri, curți, mașini, în avioane, în trenuri, peste tot Doamne, da când să împart bucuria de a face curat în baie toți au fugit că speriați de dracu.
D: Limbajul Sfinte…
SP: Scuză-mă Doamne. Au fugit mâncând pământul.
D: Și ăla de merge așa agale spre ieșire cine e?
SP: Un ardelean, Doamne. Aia e la el fugă și grabă.
D: Scoate fișa lui sa vad ce i-am dat.
SP: O am aici, Doamne
D: Frumos l-am făcut?
SP: Ei, Doamne. Să nu exagerăm.
D: Bogat l-am făcut?
SP: Doamne, i-ai dat darul hărniciei și al muncii și l-ai făcut ambițios. De bogăție nu e cazul cand le ai pe astea. Știi bine că Tu ai făcut formulele astea în excel.
D: Sfinte, de vorbit vorbeste?
SP: Doamne știi când ai pus-o pe mama lui să-l bată cu cartea în cap că nu citea și nu vorbea când era el mic? Îți mai amintești ce ne-am distrat atunci de ai scăpat juma de kil din darul vorbiri pe el? No, amu când ai vreme să te mai uiți puțîn atent să vezi că și tu mai greșești. Că ne omoară asta cât vorbește.
D: Bine Sfinte. Fă-l să cânte și să vorbească singur în timp ce face curat în baie. Aruncă spre el cu toată bucuria și lasă mă că se descurcă lumea de aici. Oricum nu mai am putere să mă ganeesc și la curățenia din baie că m-a incuiat rău de tot Boc cu metroul lui la Cluj. Nu-I ajunge că i-am făcut orașul smart, îi dau ploaie să fie mai șmecher că Londra, îi dau soare să fie mai fain că Maiami și-i dau și IT-iști să fie mai scump că Silicon Valley. Nu mă, lui ii trebe metrou…
SP: Da ce, Doamne, metrou le trebe lor la Cluj? Păi după ce cumpără apartamente le mai rămân bani de bilete? Lasă-i îi … Doamne ajută. Hai că rezolv cu baia.Facă-se voia Ta.
Și uite așa am ajuns să fiu eu ăla de atunci când vine vorba de curățenie în casă e primul care ridică mâna să curete baia.
Acum vă las că am făcut cam lungă pauza și mi se usucă soluția de curățat cada și chiuveta.
Spor la curățenie!
Am început să joc fotbal la vârsta de 8 ani. Nu am fost niciodată un talent însă mereu am compensat prin muncă. Mereu era nevoie să fac antrenamente în plus pentru a ține pasul. Am fost “rotunjor” dar asta nu m-a împiedicat să fac absolut tot ce mi-am propus.
Îmi amintesc un lucru care mi-a rămas întipărit foarte bine în memorie, din perioada adolescenței.
Nu excelam la capitolul alergare viteză sau rezistență. Antrenorul meu din acea vreme avea un obicei. După fiecare antrenament ne alinia la mijlocul terenului și la fluierul lui trebuia să alergăm până la linia de fund. Aproape 50 m în sprint după minimum 2 ore de antrenament. Foarte mult timp am ajuns la linie printre ultimii sau chiar ultimul. Și cum era obiceiul, ultimii 3 trebuia să strângem mingiile de pe teren.
Așa tare m-a ambiționat acest lucru încât după un antrenament mi-am promis că o să fac tot posibilul să nu mai ajung să strâng mingiile. A urmat o perioadă în care în capul meu doar asta suna “nu mai strâng mingiile, deci nu mai termin sprintul în ultimii 3”. Și a durat ceva. Timp în care aveam setat un obiectiv clar. Am tras de mine până când ușor dar sigur am început să termin cursele fără să mai fiu pe ultimele locuri. Și nu m-am oprit aici. Am tras în continuare și mi-am dorit mai mult. După 2 ani, când de altfel eram ca și plecat de la echipă am ajuns să termin cursele în primii 5. Am dezvoltat acest comportament în așa fel încât la următoarele echipe la care am ajuns să joc, nu mai exista această provocare însă pentru mine doar așa se termina un antrenament. Cu un sprint de aproape 50 m.
Tot antrenorul de care vă vorbesc avea o vorbă pe care am împrumutat-o și pe care mi-o rostesc în cap de fiecare dată când apare o provocare sau un obiectiv “nu există nu pot. Există doar nu vreau”!
Când o să mă auziți spunând “nu pot” înseamnă că “nu vreau”. Dacă vreau sigur o să și pot!
La un pahar
Acel moment când un prieten îmi spune “hai să ne vedem la un pahar de vorbă”!
Dacă ies la un pahar de vorbă o să merg cu taxi. Merg cu taxi și sigur o să beau un pahar de vin. Beau un pahar de vin și iese din calcul să mă întorc pe jos. Așa că o să beau două pahare de vin…
Beau două pahare de vin și sigur o să ne întindem la povești așa că o să beau trei pahare de vin. Trei pahare de vin înseamnă ca o să ne mutăm la altă terasă unde beau al patrulea pahar de vin. Dacă ne mutăm la altă terasă sigur ne întâlnim cu alți prieteni și o să beau cinci pahare de vin. După al cincilea pahar de vin o să dau cel puțin un rând pentru toată masa. Pe urma o să dea fiecare câte un rând și așa o să vrem să găsim o altă terasă pentru ultimele pahare de vin. Intr-un final o să imi fie poftă și o să mănânc o shaworma. Una sau două zile după o să fiu mahmur și o să vreau supă de legume. Nu am legume acasă și o să merg să cumpăr. Dacă merg să cumpăr clar o să iau lapte și dulciuri pentru că imi fac bine la mahmureală. Poate și înghețată, popcorn, sucuri și chipsuri pentru filme. O să beau multă cafea și o să fumez mai mult, deci clar o să cumpăr mai multe pachete de țigări. Stau două zile doar în casă și o să beau multă apă care a doua zi o să se termine și merg iar la magazin. Fără listă, o să cumpăr din instinct aceleași lucruri pe care le-am luat și în prima zi plus chestii de curățenie să împrospătez casa. Simt că îmi revin. Două zile în care nu o să răspund la telefon și pe urmă trebuie să ies la cafea cu persoanele cărora nu le-am răspuns și din vinovăție o să plătesc eu cafeaua. Sigur o persoană nu o să aibă timp de cafea și o să vrea să ne vedem mai pe seară la un pahar de vorbă…
Aseară am primit un mesaj care începea cu “dacă tot nu ne-am văzut la cafea, hai să…”
Prima zi de scoala
Pe lângă haine noi, caiete, penar, ghiozdan, creioane și alte cele de trebuință, pentru mine, prima zi de școală însemna nuca verde aproape crudă care colora instant degetele.
În fiecare an în prima zi de școală degetele îmi erau verzi. Oricât dădeam cu sare de lămâie sau cu detergent (de la cel de vase până la cel de rufe) nu reușeam să scap de verdele de pe degete și așa mă prindea prima zi de școală.
Dacă cumva, în prima zi, aveam degetele curate se rezolva rapid. În curtea școlii era un nuc bătrân care ne aștepta cuminte, în fiecare an, pregătit să ne ajute să păstrăm tradiția începutului de am școlar.
Astăzi mergând spre școala fiicei mele am găsit nuca din poză și instant am simțit un fior plăcut care m-a dus exact în prima mea zi de școală.
Să vă fie anul școlar așa cum îl vreți și voi și copiii voștri!
Determinare
Vă povesteam acum un an despre cum am reușit să transform o floare cu 2 petale, cumpărată dintr-un supermarket, în ceva drag sufletului meu.
În fiecare dimineață când îmi beau cafeaua în balcon mă uit la ea și-mi doresc să pot avea puterea ei de dezvoltare și frumusețea cu care mă întâmpină indiferent de condiții.
Poza din stânga este din octombrie 2021 și poza din dreapta de astăzi!
Textul din 2021
Obișnuiesc să cumpăr flori din supermarket. Acele flori mici cu câte două frunze care rezistă câteva săptămâni. Mereu mă gândesc că le dau o șansă!
Îmi place să le îngrijesc și să le văd cum cresc. În ciuda a tot ce făceam niciuna nu a rezistat.
Am reușit.
Floarea din poză e cumpărată de mai bine de un an și jumătate (ghiveciul mic și gol e cel în care era când am cumpărat-o). În tot acest timp a stat în balcon la temperaturi cu minus și în casă la plus 23 grade. O ud o dată la 3 săptămâni, atunci când ajung la Cluj.
De fiecare dată când intru în casă după o perioadă lungă mă aștept să o găsesc ofilită. În schimb ea crește, se adaptează mereu, mă așteaptă cu câte o frunză nouă de fiecare dată când ajung acasă. Indiferent de mediu sau condiții ea crește. Cu apă puțină.
Îmi e foarte dragă. Nu pentru ce fel de floare este ci pentru modul în care se adaptează și nu renunță în condițiile date.
Când o văd mă gândesc la ce simplu poate să fie să trăiești fericit și să îți croiești drumul în viață indiferent de condiții, temperatură, mediu, anotimpuri, hrană, greutăți.
Și foarte important este să înțelegem cât de mult contează să ai pe cineva care să creadă că poți și să te susțină în dezvoltarea ta indiferent de condiții.
Floarea asta a devenit un model pentru mine și îmi doresc să capăt puterea ei, voința ei de a merge mai departe și adaptabilitatea pentru orice mediu înconjurător.
Ceea ce vă doresc și vouă.
Tu cui îi mulțumești astăzi pentru că te susține necondiționat?