DACĂ LUĂM TOTUL PREA ÎN SERIOS
RISCĂM SĂ LUĂM PREA PUȚIN

Punguța cu doi bani

Cum ar suna dacă Ion Creangă ar scrie Punguța cu doi bani în zilele noastre…

Hai că știți cu toții despre ce este vorba. Despre găina babei și cocoșul moșneagului așa că trecem peste bla blaurile alea de început în care găina oua de două ori pe zi și cocoșul moșneagului…

Într-una din zile se duce mosneagu la babă să-I ceară niște ouă. A văzut el pe tiktok, la un inluencer, că pentru o dietă sănătoasă ai nevoie de o alimentație corectă bogată în… gălbenuș. Baba, tare pe poziție și cu un umor foarte bine dezvoltat precum al lui Garcea în zilele noastre, îi spune moșului să-și bată cocoșu până face ouă că asta-I metodă testată și tesmamă de un creator de conținut cu cont pe only.

Moșu slab de inima și pofticios se întoarce acasă și își duce cocoșul în camera din față unde-l așează pe scaunul de terapie și începe să-i aplice tehnicile de remodelare neuronală

cu propoziții și expresii gata gata să scoată tot ce este mai bun din orice cocoș falnic și fălos. Propozițiile păreau să se lovească de cocoș precum R-ul de Selly, precum munca de Iohannis sau precum pensile speciale de noi toți românii. Hai, gata că ați prins ideea.

După ore de chin și pene pierdute, cocoșul, sătul de șoc și groază fuge de nebun lăsând în urmă un trecut întunecat și un cocoș mai mic care îl ținea blocat în comportamentele din copilărie.

Pe drum dă peste un Mega unde la casă era un nene care-l întreabă: “Doriți punguță?”. Cocoșul respectuos din fire acceptă punguța ca pe un prieten de drum spre nicăieri. Și cum mergea el așa agale apare statul român care pune încă o taxa prin care îi confiscă cocoșului punguța. Trist însă hotărât să nu lase statul să scape o pune de un protes la Victoriei unde ajunge să aibă lângă el agricultorii, transportatorii, constructorii și mulți alții care eraugata gata să creadă că sunt acolo prin propria lor voință.

Și cum cocoșul s-a erijat în lider de sindicat a adunat toate beneficiile aduse de protest și doldora de bani, gras ca un munte sau ca un politician cu ștate vechi se întoarce la moșneagul lui care de când plecase era doar pe yoga și meditație.

Când intră în curte își cheamă moșneagul și-l asigură că e ok să treacă toată averea, toate bunurile pe numele lui…

Baba invidioasă, se spală de masca de față făcută cu avocado și evident, ou și când caută găina s-o trimită-n lume o vede pe gardul moșneagului la braț cu cocoșul.

Si asa, baba și mosneagul, au trăit nefericiți hrănindu-se cu promisiuni și aer din… punguță!

Tot înainte

Am crescut fiind comparat mereu. “Uită-te la X ce a făcut. Tu de ce nu vrei? Că de putut poți”, “ “vezi la Y? Tu de ce nu ești la fel?”

Concluzia era de fiecare dată “Brânză bună în burduf de câine”! Nu spun aceste lucruri ca să arăt cu degetul sau să reproșez, ci le spun pentru că reprezintă un reper foarte important pentru mine. Foarte important deoarece, acum privind la ele, îmi pot gestiona foarte bine alegerile. Să te uiți în spate, la acțiunile făcute, într-un mod deloc asumat sau comprativ nu este niciodată ceva de ajutor. Să-mi spui doar că am greșit, că nu am făcut așa cum ai vrut, că puteam mai bine, că nu a ieșit cum te așteptai și că alții au făcut mai bine și au putut mai mult, nu mă ajută deloc. Ce îmi doresc este să-mi spui cum pot face dată viitoare astfel încât să iasă mai bine.

Cred foarte tare în puterea oamenilor și în modul în care ei își doresc creșterea.

În aceiași măsură cred că noi nu suntem direct responsabili de alegerile pe care le facem. Suntem reaponsabili doar de alegerile noastre. Eu am înțeles asta și am mai înțeles că educația înseamnă curiozitate. Să cauți permanent ceva nou, să cauți să înveți lucruri noi, să fii curios de lucrurile din jurul tău, să le descoperi, să le experimentezi, să le personalizezi, să le pui în practică și pe urmă să treci la altă curiozitate și tot așa până la finalul vieții. Curiozitatea este cea care ne aduce oportunități, oameni, locuri, lucruri.

Nu poți să rămâi curios dacă în jurul tău oamenii îți arată doar ce nu ai făcut bine și ce au făcut alții mai bine că ține. Eu prefer că de fiecare dată când sunt în situația în care mi se solicită opinia, să ofer feedforward. Să spun cum văd eu următoarea acțiune, următoarea curiozitate, ce și cum poți face să descoperi ceva nou pe care poate tu nu-l vezi uitându-te în altă direcție sau din alt unghi. Asta mă face să-mi păstrez mereu încrederea în alegerile mele, curiozitatea și dorința de a descoperi lucruri noi, oameni faini, locuri și experiențe. Asta mă face să privesc înainte și să acționez fără să fiu mereu în garda pregătit de reacțiune.

Feedforward-ul este declanșatorul acțiunii și atâta timp cât sunt pregătit mereu să acționez o să am energie, instrumente, oameni, posibilități și oportunități de a rămâne curios. Mai cred în faptul că experiență noastră poate să ajute și tot ce contează este modul în care o împărtășim. Noi alegem cum să tratăm această “împărtășite” a experienței. Alegem să ne uităm la lucrurile făcute și să le criticăm/lăudam sau alegem să spunem cum vrem că lucrurile să fie făcute pe viitor. Gandeste-te că absolut toate deciziile luate sunt cele mai bune. Din simplu motiv că nu pot să fie schimbate și aici intervine alegerea noastră.

Eu prefer să privesc în față alegând drumul pe care urmează să pășesc fără să mă chinui să peticesc drumul pe care deja l-am parcurs.

Tu ce alegi să faci?

Donează cu voce tare!

Donația nu se face în șoaptă pentru că astfel rămâne fără ecou. Și nu mă refer la ecoul de laudă pe care multă lume îl înțelege ca fiind necesar atunci când cineva spune că donează. Mă refer la ecoul pe care îl are în sufletul celor care aud. Ecoul pe care îl produce atunci când se izbește de sentimentele celor care nu au mai făcut asta niciodată sau nu știu cum să facă asta.

Dacă mă întrebai acum peste 10 ani de zile dacă donez si cum fac asta îți răspundeam cu “dă bani, ajută și taci, nu e nevoie să te știe nimeni. De ce să te lauzi cu asta”. Acum dacă mă întrebi îți spun că fac asta și o spun cu lejeritatea cu care îți povestesc orice din domeniile în care m-am specializat.

Mai există un impediment în a dona și acesta este legat de sumă. Aud de multe ori în jurul meu “aș putea dona doar 50 de lei și nu vreau să îi dau să nu mă fac de rușine”. În donație nu contează suma dacă vrei să faci asta. Contează să o faci. Contează să incepei de undeva. Gândește-te că nu vrei să donezi 50 de lei pentru că îți este frică să nu te faci de rușine. Dacă la fel că tine gândesc 1.000 de oameni asta înseamnă 50.000 de lei care ar putea salva o viață și totuși nu o facem pentru că suma pare rușinoasă. Mai gândește-te o dată.

Când am început să donez mă gândeam o zi poate chiar două în anumite cazuri, ce aș putea face eu cu banii pe care i-am donat. Și căutam foarte multe exemple și situații doar pentru a mă face să mă simt vinovat pentru că am donat sau să mă simt rușinat că am donat prea puțîn. Am scăpat de asta văzând că ajutorul meu contează.

Mai mult de atât încerc permanent să fac asemenea gesturi alături de fiica mea. Am decis împreună să donăm un TV la o casă de copii. Ne-am simțit amândoi extrem de bine pentru că am ajutat. Mai mult, de fiecare dată când facem curat la jucării sau haine, discutăm și decidem ce și către cine donăm.

Sunt convins că, dacă te uiți în camera copilului tău, găsești cel puțin un bagaj plin pe care îl poți dona. Vorbește cu copilul tău și faceți asta. O dată, de două ori pe an dacă se întâmplă acest lucru copilul crește sănătos și o să înțeleagă donația că pe ceva normal. Mai mult de atât o să își facă loc în viață pentru ceva nou. De fiecare dată când ceva nou intră ceva vechi este recomandat să iasă. Gândește-te la asta.

În cercul meu de prieteni spun mereu ce fac, atunci când vine vorba de așa ceva.

Acum câțiva ani de zile discutam cu un prieten căruia nu îi lipsește absolut nimic și chiar are câteva milioane în conturi. A ascultat, a înțeles și a început să doneze sume considerabile care ajută. Mă simt parte din donațiile lui deoarece a început să facă asta la îndrumarea mea.

Acum că ai citit textul poate încerci sentimentul donației. Dacă îl cunoști atunci îți mulțumesc pentru asta.

Donează. Ajută. Fă-o cu voce tare.

Acum ori niciodată

E septembrie și te gândeșți la vara viitoare și la planul pe care l-ai făcut. Vrei să nu mai ratezi încă un an și pregătești totul minuțios în așa fel încât anul viitor să te “aranjezi bine de tot”.

Începi investiția pentru a culege roadele mai târziu.

Plăteșți abonament la sală cu Personal Trainer. Dai peste 600 de lei pe lună și mergi de 4 ori pe săptămână pentru ca promisiunea PT-ului să fie reală și valabilă. La vară ai corpul pe care îl vrei pentru plajele de fitze de la Mamaia. Cumperi echipament de sală și nu doar unul că nu poți apărea pe insta în același echipament de 4 ori pe săptămână. Tre să cumperi cel puțin 4. Dai câte 200 de lei pe echipament cu logo cunoscut să nu creadă lumea că eșți pe ieftinache.

Postezi zilnic story-uri cu ce mănânci și nu orice. Trebuie să ai grijă la meniul pe care l-a stabilit PT-ul pentru că altfel nu mai poate promite nimeni nimic. Bagi sute de lei în mâncare persoanlizată și când nu te vede nimeni rupi câte o Milka întreagă așa că nu se vede și dacă e doar una nu se pune. Începi să ieși în oraș serile să ai ce poștă pe insta să creșți numărul de follower-și și uite așa alte sute de lei zboară pe fiecare ieșeală. Da nimic nu mai contează. Orice like sau follow în plus te poate aduce cu un pas mai aproape de planul tău.

Te ți de plan cu sfințenie. Apropo de sfințenie mai mergi și pe la biserică din când în când să ceri ajutor. Ai nevoie de tot ajutorul posibil așa că te rogi și mai faci și cruci cu limba în gură înainte să intri în club sau pe ceva terasă șmecheră din centru.

E aprilie și ești aproape de corpul visat, Insta bubuie de follower-și, Tik-Tok-urile depășesc mii de vizualizări. Ești pe val și mai ai pasul final ca să te arajezi si tu că deja cei 33 de ani nu mai așteaptă după nimeni. Vorba imnului “acum ori niciodată”. Ai investit multe zeci de mii de lei și e cazul să înțelegi ce înseamnă investiția. Banii ăștia tre acum să producă. Să te poți bucura în liniște de vacanțe, yahturi, vilă cu piscină, mașini scumpe, băuturi fine și mult lux. Exact așa cum ai văzut tu la influencerița aia de a stârnit în tine această dorința nebună de realizare.

A venit iulie și Mamaia bubuie de muzică și e party non-stop. E punctul culminant. E momentul în care trebuie să reușești. Cazare la mare cu fetele, câteva mii de lei da e ok. Se împarte la 5 și iese chiar rezonabil.

Alte câteva sute de lei doar pentru șezlong. Nu poți sta la șezlong fără prosseco și frappe așa că alte sute de lei zboară zilnic. Dar tu ai ambiția și dorința de a realiza planul și ești acolo. Ești foarte aproape. Mai ai nevoie doar de un pas.

După câteva încercări ratate prin cluburi îți spui în gând “Doamne, fă o minune în seara asta. Peste două zile plec acasă și nu vreau să mă întorc pe bacheta din spate între celelalte două fete.” Cuvintele îți sunt ascultate și încă de la intrarea în club îl vezi. Cămașă albă, sticle de vin pe masă, pahar într-o mână, trabuc în alta, pantaloni scurți crem deasupra genunchilor, pantofi albi cu șosete scurte. Proaspăt tuns și cu barba aranjată.

Cum ai intrat te observă și ridică paharul în semn de salut. Zâmbești, faci 3 cruci cu limba în gură și mergi direct la el. Muzica e foarte tare și ca să auzi cum îl chemă te apleci peste umărul lui. Mirosul pare de parfum scump. Îți zâmbesc toate simțurile și inima tresare de bucurie. “asta e” îți spui în gând și accepți primul pahar de vin. Rămâi țintuită la masă lui.

Nu-ți mai scapă. L-ai analizat și e ce trebuie. Faci orice să nu mai ajungi pe bancheta din spate stând în traffic ore în șir.

Vezi răsăritul de la masa lui unde încă se petrece și zâmbetul nu-ți mai cade de pe buze. Ajungi în apartamentul închiriat de el. Adormi târziu în razele soarelui și în brațele lui bine lucrate la sală.

După câteva ore te trezește mirosul de cafea proaspătă și el te așteaptă în bucătărie.

Te ridici goală din pat și sari în brațele lui așteptând ca prima zi din restul vieții tale să înceapă.

E gata. Planul s-a încheiat. Poți termina cu investiția și de acum să aștepți că ea să producă.

Mai ai o zi de stat la mare și vrei să “trăiești din plin alături de el, alesul”. Postezi din ora în ora poze cu plaja, valurile, bronzul picioarelor și #feelingbleesd #lovemylife #feelingloved #liveharder #nopiannogain și multe citate motivaționale “nu reunța la visul tău”, ”când viața îți dă lămâi schimbă-le cu prosseco”.

La finele primei zile perfecte ținându-te în brațe și privind în ochii tăi satisfăcuți îți spune:

“Dragă, tu ești cu mașina venită la mare, că eu am venit cu gașca, cu trenul și tocmai ce am terminat toți banii luați credit pentru săptămâna asta nebună. Nu am cu ce să mă întorc și mă gândeam că poate mă lași și pe mine acasă la ai mei”

Cum? Cât? De ce? De unde economisim?

În fiecare workshop de Educație Financiară se insistă foarte mult pe economisire. Cum facem economii, cum le împărțim, ce facem cu ele și, foarte important, cum le gestionăm? Sunt cele mai frecvente întrebări pe care le primesc la cursurile de educație financiară. Pentru a putea răspunde este nevoie să înțelegem conceptul de economisire și la ce ne ajută. Așa că pornim acest periplu al economisirii de la întrebări simple până la înțelegerea efectului banilor “puși deoparte”. Cu cât ne răspundem mai asumat, cu atât modul în care vom lua deciziile ne vine mai ușor.

Fără economii nu putem să ne satisfacem dorințele, nu putem avea planuri financiare, nu suntem pregătiți pentru niciun eveniment neprevăzut și nu putem investi. Pentru că teoria o știe toată lumea, îți propun să descoperi cum să îți organizez banii astfel încât să te aflii în categoria celor care își permit toate cele de mai sus.

Putem economisii?

Dacă până acum nu ai învățat să economisești, nu e târziu. Niciodată nu e prea târziu să înveți să ai grijă de banii tăi care la rândul lor vor avea grijă de ține. Relația ta cu banii trebuie să fie o prioritate și mereu în evoluție. Să știi permanent câți bani ai, pe ce cheltui și cât pui deoparte.

Răspunsul la întrebarea de mai sus este cât se poate de simplu. DA. Putem economisii și putem face asta de fiecare dată când încasăm bani (salar, bonus, factură de la un client, ect). Primul pas este să ne conștientizăm bugetul de care dispunem. Să facem o analiză clară asupa lui și să il impartim mereu tinand cont de procentele alocate economisirii. Repetăm acest lucru la fiecare început de exercițiu financiar până atunci când noi controlăm cheltuielile și nu ele pe noi. Astfel cu siguranță găsim resurse pentru economisire.

Luați în calcul exemplul următor: Vreau ca iarna aceasta să merg o săptămâna la schi în România și să îmi cumpăr o pereche de clăpari. Avem aici o previziune de cheltuială, planificarea unei dorințe. Dacă nu avem deja setat bugetul pentru vacanță la schi și pentru dorința de a avea o pereche de clăpari noi o să ne fie destul de greu să plecăm în vacanță, ba mai mult o să rămânem cu clăparii vechi. Ce este de făcut în cazul în care nu există bugetul de economii dedicat vacanțelor? Simplu. Fac un calcul de costuri. Cât mă costă pe mine vacanța de o săptămână la schi plus suma pe care aș vrea să o dau pentru perechea nouă de clăpari. Îmi stabilesc perioada în care vreau să fac asta. Mergând mai departe cu exemplul să zicem că vreau să plec pe final de martie iar costul este de 4.000 de lei plus încă 1.000 de lei costul claparilor. Suntem în decembrie și asta înseamnă că am la dispoziție 4 luni pentru a reuși să economisesc suma necesară. Printr-un calcul simplu observăm că am nevoie să economisesc 1250 de lei lunar pentru a-mi satisface dorința. Mă uit la cheltuielile mele, la bugetul pe care îl am și văd de unde aș putea economisi suma pentru concediu. Doar așa pot lua decizia de a merge sau nu în vacanță și mai ales dacă îmi permit să fac asta sau nu. Din acest exemplu vedem cât de importantă este planificarea economiilor și gestionarea banilor.

“Am cheltuieli multe și nu am de unde să economisesc”

Aici o să fac trimitere la exemplul de mai sus. Dacă eu nu planific cheltuielile e normal că acestea să mă ‘’sufoce’’ financiar. Vreau să vă spun că în spatele acestei expresii se află doar lipsa educației financiare. Fiecare buget poate să fie reorganizat și replanificat, fiecare cheltuiala regândită. Fiecare leu conteaza.  O persoană care are această problema, foarte probabil că nu știe pe ce cheltuie și nu știe de unde poate reduce cheltuielile în așa fel încât să economisească. Am făcut acest exercițiu cu toți cei +3000 de participanti la cursurile de educatie financiară și care după ce a analizat în detaliu bugetul ultimelei luni a realizat că în medie cam 30% din cheltuieli putem fi evitate. Un procent semnificativ care se poate duce spre economisire. Și pe principiul, dacă altcineva poate nu vad eu de ce nu aș încerca măcar. Va sfătuiesc să va faceți o analiză a tuturor cheltuielilor si sa vedeți la final de luna cât de simplu puteți economisii.

Câte tipuri de bugete de economii este potrivit să avem?

Fiecare dintre noi vom personaliza bugetele de economii pe modul nostru de viață raportat la  standardul actual. Însă în niciun caz nu trebuie să lipsească câteva categorii de economii dintre care trei le detaliem mai jos:

Economii pentru neprevăzut – o suma de bani egală cu minimum 2 salarii lunare nete care să fie dedicate evenimentelor neprevăzute (o reparație în casă, se strică mașina de spălat, etc).

Economii pentru pierderea locului de muncă – acest buget trebuie să fie între minimum 3 și ideal 6 salarii nete. De ce aceste sume? Studiile arată că în momentul în care îți pierzi locul de muncă ai nevoie de între 3 și 6 luni de zile pentru a găsi un nou loc de muncă remunerat cu aceleași sume de la anteriorul loc și care să țină cont de competențele folosite până acum. Dacă nu avem acest buget, în momentul în care evenimentul se întâmplă nu o să ne putem permite să așteptăm până ne găsim un loc de muncă la fel de bun că si cel anterior. Vom lua decizii rapide care ne vor afecta atât finaciar cât și personal și emoțional. Presiunea ne va face să cheltuim și mai multi bani pe care nu îi avem și să acceptăm să muncim pe sume mult mai mici decât cele pe care le merităm. Cheltuielile lunare rămân aceleași și de dorințe nici nu mai poate fi vorba. Ori în momentul în care noi avem asigurate cele 3 – 6 luni de zile activitatea noastră si standardul de viata nu suferă modificări. Avem timpul și banii necesari perioadei de tranzitie.

Economii pentru educație – lunar este necesar să alocăm sume de bani spre acest buget în vedera dezvoltării și educării permanente. O carte, un seminar, un curs online sau offline, un webinar sau orice altceva ce considerăm că merită și ne ajută în procesul nostru continuu de educare și dezvoltare. Dacă nu avem acest buget atunci când vom considera că este nevoie vom apela la banii dedicați altor nevoi sau dorințe.

În acest articol am abservat cât de important este să avem economii dedicate și împărțite pe bugete. Doar așa viață noastră nu va fi niciodată luată prin surprindere și vom avea mereu posibilitatea de a depăși orice eveniment care are și o implicare financiară. Și după cum spuneam, banii se află în absolut toate ariile vieții, înseamnă că fiind organizați și cu economii putem previziona și preîntâmpina acțiunile noastre viitoare.

Cum înveți copilul să aibă o relație bună cu banii?

De la primii ani ai vieții întrăm în contact cu banii. Fie că primim bani de la bunici, părinți, fie că mergem la colindat sau că primim “plicuri” de ziua noastră, banii sunt mereu parte a vieții.

Cum ne raportăm la ei și cum dezvoltăm această relație cu banii este un lucru important care urmează să se regăsească în viață noastră de adult.

De mic copil este necesar să învățăm valoarea banilor și diferențele dintre nevoie și dorința. Doar așa o să știm ce înseamnă banii pentru noi și vom avea posibilitatea să ne raportăm la bani într-un mod care să ne ajute. Dacă relația noastră cu banii este una ghidată pe instinct sau pe nemulțumiri permanente atunci și banii vor sta departe de noi.

Îți țin eu banii că tu nu știi ce să faci cu ei

Mergând mai departe ajungem la momentele în care realizăm cum se copiază comportamentele de către copiii noștri și cum ei își însușesc modelele pe care le văd în familie. Aici din nou este nevoie să avem exemple practice pe care ei să le înțeleagă și cu care să se obișnuiască în așa fel încât să le asume comportamental.

Am văzut în jurul meu câteva cazuri în care copiii primeau bani de la bunici și părinții luau suma respetivă fără să îi explice ce înseamnă și cât valoareaza cadoul primit bazându-și gestul pe o afirmație greșit explicată “Îți țin eu banii că tu nu știi ce să faci cu ei. Eșți prea mic”. Mai mult decât atât am văzut cazuri în care părinții “transformau” zecile sau sutele de lei primite de către copiii lor într-o ciocolată sau o singură jucărie. Chiar dacă intenția lor era una bună de a economisii pentru copil suma rămasă nu explicau valoarea acesteia. Astfel copilul nu înțelege valoarea banilor și nu poate face diferența între cât primește și cât poate el să economisească.

Astfel că poate ajunge ca adult să nu își cunoască valoarea și mereu să se mulțumească cu cât primește. De aici și până la a accepta un salariu sub nivelul sau de pregătire este doar un singur pas chiar dacă acesta se poate întinde pe mulți ani de zile.

Copiii nu au nevoi, au doar dorințe!

Aud destul de des acestă afirmație și cred că merită să o interpretăm și din perspectiva educației financiare. Dacă un copil nu mănâncă niciodată ciocolată el va crește fără a avea nevoia de a consumaciocolată însă poate apărea la un moment dat o dorință. Dacă un copil mănâncă zilnic foarte multă ciocolată atunci pentru el este o nevoie să mănânce însă este  dorința să existe cantitățile semnificative. Nevoia este de a satisfice pofta de ciocolată și dorința este de a mânca acea porție mare pe care tu ai fost obișnuit să o primeșți.

Noi că și părinți greșim destul de des prin faptul că discuțiile noastre cu copiii pleacă de la premisa “e mic și nu înțelege” sau “lasă că vezi tu când creșți”. O premisă greșită, din punctul meu de vedere, deoarece este de datoria noastră să îi explicăm copilului fiecare detaliu despre bani, despre semnificația lor, despre cât valorează și ce pot face cu ei. Doar așa copiii noștri vor putea să aibă o relație deschisă cu banii, să știe să îi accepte, să știe să îi organizeze și să îi economisească. Plus că de aici vine și dorința de a pune banii la treaba să muncească ei pentru ține și astfel relația devine una sănătoasă financiar.

Explică banii pe înțelesul copilului

Dacă te gândeșți să îi spui copilului tău că e mic și nu înțelege sau că o să vadă el când crește cât de greu este să se descurce cu banii, sugestia mea este să te mai gândești o dată și să reformulezi acest lucru. Explică-i cum se câștigă banii, oferă-i detalii de ce înseamnă 8 ore de muncă sau cum să menține un business. Propune-i să încerce să facă diferența dintre nevoie și dorința în așa fel încât sentimentele lui să fie pozitive față de bani și să nu ajungă să urască banii sau să considere că el nu merită banii pe care îi cere pe muncă lui sau pentru pregătirea lui.

Va doresc să încercați să vedeți dincolo de vârstă copilului vostru și să îl poziționați în adultul care urmează să fie. Dacă reușiți să faceți asta dați-vă doi pași în spate și uitați-vă la proiecția lui din viitor. Are o relație bună cu banii? Știe să își organizeze bugetele? Economisește? Investește? Își ține sub control cheltuielile? Dacă da atunci sunteți pe drumul potrivit. Dacă nu reveniți la “astăzi” și oferiți-i posibilitatea de a avea o relație sănătoasă și o viață prosperă.