Tot înainte
Am crescut fiind comparat mereu. “Uită-te la X ce a făcut. Tu de ce nu vrei? Că de putut poți”, “ “vezi la Y? Tu de ce nu ești la fel?”
Concluzia era de fiecare dată “Brânză bună în burduf de câine”! Nu spun aceste lucruri ca să arăt cu degetul sau să reproșez, ci le spun pentru că reprezintă un reper foarte important pentru mine. Foarte important deoarece, acum privind la ele, îmi pot gestiona foarte bine alegerile. Să te uiți în spate, la acțiunile făcute, într-un mod deloc asumat sau comprativ nu este niciodată ceva de ajutor. Să-mi spui doar că am greșit, că nu am făcut așa cum ai vrut, că puteam mai bine, că nu a ieșit cum te așteptai și că alții au făcut mai bine și au putut mai mult, nu mă ajută deloc. Ce îmi doresc este să-mi spui cum pot face dată viitoare astfel încât să iasă mai bine.
Cred foarte tare în puterea oamenilor și în modul în care ei își doresc creșterea.
În aceiași măsură cred că noi nu suntem direct responsabili de alegerile pe care le facem. Suntem reaponsabili doar de alegerile noastre. Eu am înțeles asta și am mai înțeles că educația înseamnă curiozitate. Să cauți permanent ceva nou, să cauți să înveți lucruri noi, să fii curios de lucrurile din jurul tău, să le descoperi, să le experimentezi, să le personalizezi, să le pui în practică și pe urmă să treci la altă curiozitate și tot așa până la finalul vieții. Curiozitatea este cea care ne aduce oportunități, oameni, locuri, lucruri.
Nu poți să rămâi curios dacă în jurul tău oamenii îți arată doar ce nu ai făcut bine și ce au făcut alții mai bine că ține. Eu prefer că de fiecare dată când sunt în situația în care mi se solicită opinia, să ofer feedforward. Să spun cum văd eu următoarea acțiune, următoarea curiozitate, ce și cum poți face să descoperi ceva nou pe care poate tu nu-l vezi uitându-te în altă direcție sau din alt unghi. Asta mă face să-mi păstrez mereu încrederea în alegerile mele, curiozitatea și dorința de a descoperi lucruri noi, oameni faini, locuri și experiențe. Asta mă face să privesc înainte și să acționez fără să fiu mereu în garda pregătit de reacțiune.
Feedforward-ul este declanșatorul acțiunii și atâta timp cât sunt pregătit mereu să acționez o să am energie, instrumente, oameni, posibilități și oportunități de a rămâne curios. Mai cred în faptul că experiență noastră poate să ajute și tot ce contează este modul în care o împărtășim. Noi alegem cum să tratăm această “împărtășite” a experienței. Alegem să ne uităm la lucrurile făcute și să le criticăm/lăudam sau alegem să spunem cum vrem că lucrurile să fie făcute pe viitor. Gandeste-te că absolut toate deciziile luate sunt cele mai bune. Din simplu motiv că nu pot să fie schimbate și aici intervine alegerea noastră.
Eu prefer să privesc în față alegând drumul pe care urmează să pășesc fără să mă chinui să peticesc drumul pe care deja l-am parcurs.
Tu ce alegi să faci?
Ok. Revin.
“Mă, da nu știu ce să mă fac că nu am clienți”, “Vai, ce greu îmi merge”
Sunt convins că ați auzit în jurul vostru sau stiti pe cineva care are un business de care se plânge permanent. Nimic nu-i bine, nimic nu merge și toate sunt împotriva lui. În ultima vreme am dat peste antreprenori care ar trebui să-și regândească viitorul și întreaga afacere.
Să vă povestesc.
Am cerut oferte de servicii de la doi antreprenori care păreau să fie ok. Când fac acest lucru sunt mereu pregătit să închid rapid cercul și să știu rezolvată solicitarea. Prefer să plătesc rapiditatea și promptitudinea care îmi oferă posibilitatea să fac mai multe lucruri în timp mai scurt.
Scriu rugămintea de a avea o oferta. Experiența mă face să știu să solicit o oferta și atunci când o fac dau absolut toate detaliile necesare încât să fie foarte ușor ca în timp scurt să mi se răspundă. Să zicem că am scris solicitarea luni în prima parte a zilei. După prânz revin cu un mesaj doar pentru a mă asigura că a ajuns cu bine solicitarea. Primesc un “Ok. Revin”. Deja m-am bucurat deoarece mă așteptam ca până seară să am oferta. Bucurie în gol. Nimic. A doua zi dimineața tot eu “dacă mai este nevoie de detalii te rog să-mi spui să le pot rezolva cât mai repede”. Nimic. Asta în același timp cu doi furnizori. A treia zi nu am scris nimic deși eram deja curios cum decurge interacțiunea. Nimic eu, nimic ei. A patra zi am cerut unui prieten o alta recomandare de furnizor. Primesc număr de telefon, scriu același mesaj în jurul prânzului. Până la ora 19:30 aveam agreată oferta și bătută palma urmând că a două zi să definitivăm actele necesare furnizării serviciului. Ceva m-a făcut să rămân curios la cele două solicitări ale mele așa că în ziua 4 am scris iar eu “am rugămintea dacă mă poți ajuta până la final de zi cu oferta deoarece am nevoie să știu acest aspect rezolvat”. Primesc răspuns “Ok. Revin”. Se face vineri și de la cei doi către care am solicitat oferta înafara de “Ok. Revin” nu am primit absolut nimic.
Azi e marți și a trecut mai bine de o săptămână. Eu mi-am rezolvat solicitarea și sunt super ok cu profesionalismul și promptitudinea cu care a răspuns cel recomandat cu care de altfel voi lucra pe acest proiect și cel mai probabil și pe urmatoarele. Ceilalți doi cu siguranță se plâng că nu au clienti și cât de dură e viața de antreprenor și cât de greu este să ai un business. Da, asa este. E nasol să fii astfel de antreprenor, când comportamentul tău față de client și bani este de acest gen. Cei care procedează așa își merită soarta.
În această perioadă când viteza de acțiune este extrem de importantă, să lași să treacă o săptămână și probabil va mai trece până îți faci timp de-o ofertare este cel puțin neprofesionist.