Prea plin
La mine, în casă, cântarul este sub masca aia gen dulăpior de la baie care, evident, este în fața
oglinzii.
Ritualul era să îl scot, să mă urc pe el, priveam în jos la ce arăta și pe urmă în oglindă, așa
parcă să mă cert din priviri. Am uitat de el foarte mult timp. Astăzi mi-am amintit și același ritual.
Pentru prima dată când am zâmbit. Am înțeles ce înseamnă cu adevărat expresia… “ești prea plin
de tine”!
Discutie la cafea
Stăteam de dimineață la o poveste scurtă:
– Înțelege, te rog, totul o să revină la normal și reluăm povestea de unde am lăsat-o. Știu că este greu pentru tine și că ești nevoit să treci prin toată nebunia asta. Hai, încarcă-ți bateriile și arată că poți.
Eu încă am nevoie de tine să știu cam cât de grea este izolarea. Tu mă faci mereu să mă recalibrez, să mă repun pe drumul bun și să înțeleg unde pot ajunge dacă nu sunt conștient. Te rog, încă o dată și promit să mă revanșez!
– Înțelege, omule, în adevăratul sens al cuvântului, tu ești cea mai mare greutate a mea și nu te mai suport!
După discuție, l-am luat, l-am dat de pământ și i-am scos bateriile. Păi, să îmi spună mie că nu mă mai suportă? Ce fel de cântar e el?