DACĂ LUĂM TOTUL PREA ÎN SERIOS
RISCĂM SĂ LUĂM PREA PUȚIN

Lădița cu bunătăți

Îmi amintesc de foarte multe lucruri din copilăria mea. Fiind copil singur la părinți eram răsfățatul tuturor. Mai mult de atât eram primul nepot în familia lărgită și toți încercau să mă țină în puf si să aibă cât mai mare grijă de mine. Aveam mereu cu cine sta când părinții mei erau la muncă, găseam mereu mâncare caldă când mă întorceam de la școală și erau cel puțin 5 persoane care săreau dacă pățeam ceva.

Îmi amintesc cu drag de fiecare moment petrecut în familie chiar și de momentele când ma certau părinții. Da mă mai și certau că doar nu am fost un copil sfânt care să nu facă boacăne. Le făceam și erau destul de multe. Fiind și cocoloșit vă dați seama că mi se urca la cap și de multe ori nu îmi convenea nimic. Aveam prea multe și că orice copil care are tot ce își dorește mereu vrea altceva din ceea ce nu are.

Iubeam și încă iubesc cartofii prăjiți cu ouă ochiuri. În fiecare zi când veneam de la școală, acasă mă aștepta o porție de cartofi cu 2 ouă ochiuri și o salată de roșii proaspete din grădina. Oricât de mult mâncam la școală sau orice mâncam, porția asta de acasă încăpea fără nicio problemă. De aici și faptul că până în adolescență, daca voiai sa ma depasesti, era mai bine să mă saridecât să mă ocolești.

Îmi amintesc că în fiecare duminică mâncăm în familie și ceva ce fac și acum este “platoul cu de toate”. Ador să pun pe o farfurie mare din toate câte puțin. Pe vremea respectivă produsele erau toate din grădină și din coteț. Acum mai fentez și cu cele din magazin, dar de câte ori am ocazia profit de tot ce îmi trimit ai mei. Mama se trezea prima și pregătea platoul. Brânzeturi, legume, carne, ouă și erau așa multe și bune toate încât după abia mă puteam mișca. Și ăsta era doar aperitivul. Urma supa făcută la fel din produse naturale, după care mai era și felul principal.

Acum, de fiecare dată când merg acasă, încerc să retrăiesc câte puțin din acele momente foarte frumoase și să mă bucur de tot ce fac ai mei în materie de mâncare. După câteva zile la Bargău plec de acolo cu nevoie de cel puțin o luna la sala. Zilnic.

Ce se întâmplă în bucătăria mamei mele este pur și simplu magie. Așa că tata este că și asistentul magicianului care pregătește scena pentru ca trucul să fie maxim. El are solarul unde ingredientele cresc natural, unde cu multă muncă ies la suprafață produse naturale care dau gustul adevărat al mâncărurilor.

Într-o duminică stând cu ai mei și punând lădiță cu lădiță tot ce mi-au pregătit, în portbagajul mășinii am realizat că sunt singurul care se bucură de așa ceva și m-am gândit că sunt egoist. Poate e de la faptul că sunt singur la părinți sau poate de la faptul că mănânc mult. Așa mi-a venit ideea Laditei cu bunătăți care este o mare apreciere pentru tot ce fac ai mei și care mă ajută și pe mine să păstrez o anumită greutate că nu o să mai mănânc așa mult.

Eu te invit să încerci să vezi dacă suntem pe același gust. Poți încerca asta foarte simplu. Ma suni si comanzi lădița care se potriveste. Ai pe Facebook detaliile așa că un like acolo si un share evident că mă ajută.

Iti spun eu, dacă în bucătărie nu ai pastă de ardei gras, pastă de ardei grai cu ardei iute, carne și cârnați la borcan, castraveți murați, conopidă murată, ardei iute murat și alte bunătăți de pe Valea Bârgăului, înseamnă că ceva lipseste 🙂

Primele lădițe cu bunătăți se fac în octombrie pe bază de comezi și se livrează personal pe traseul Bistrița – Cluj Napoca – București, pe valea Oltului 😊

 

Un drum pentru 10 comenzi sau 10 drumuri pentru o comanda?

Am lucrat o perioada că și piccolo și pe urmă ospătar într-o cafeanea. A fost primul meu job in Cluj-Napoca. Am învățat multe lucruri importante și faine însă o vorba mi-a rămas și îmi va rămâne permanent în cap și o să îmi răsune de fiecare dată când mă apuc de făcut ceva. Fie că e vorba de o activitate, proiect, că e task la job sau e un lucru personal: “Un ospătar slab face 10 drumuri pentru o comandă, un ospătar bun face un drum pentru 10 comenzi”

Ei bine, asta e primul gând de fiecare dată când vreu să fac ceva. Câte drumuri o să fac pentru un rezultat sau câte rezultate pot avea cu un singur drum. Care este efortul pe care eu îl depun pentru a îndeplini un task și de câte ori este nevoie să mă întorc la baza și să pornesc iar că pe urmă să revin și tot așa. Este foarte important pentru mine că atunci când am proiectul sau sarcina, situația ce urmează să fie rezolvată să plec la drum cu toate informațiile și instrumentele necesare pentru a adună numărul maxim de “comenzi” astfel că la întoarcere să dau la rândul meu maximum din ce am pututu obține din acel drum. Așa sunt profitabil, așa muncesc eficient și așa aduc rezultate cu efort puțîn. Și da, se aplică la orice job, în orice relație și în orice drum pornești și pe care vrei să-l maximizezi.

Am învățat în toată perioada petrecută că și ospătar că eficientă salvează omul de la durerile de picioare și de spate. Să stai o zi întreagă în picioare nu este cel mai simplu lucru și cu atât mai puțîn să te învârti într-un cerc în care ai nevoie și de dexteritate (să nu scapi tavă), de rapiditate (hai că mă grăbesc și se răcește cafeaua/mâncarea), de flexibilitate (băiatu, hai și pe la noi), de cunoștințe (cu ce merge apă plata și salată verde?:), de zâmbet (vai da de ce ești morocănos? Să nu ne scuipe în supă…), de rezistență (câte feluri de cafea aveți și vreau să știu din fiecare câte puțîn până mă hotărăsc) și neapărat de spirit de echipa (o să-l rog pe colegul meu să facă acest fel exact cum va doriți d-voastră). Nu pare că este cel mai bun tipar de om de vânzări? Ba da, pare. Eu m-am născut și trăiesc într-un mediu de acest gen și am făcut așa de multe drumuri pentru o singură comandă, încât durerile de picioare nu doar că existau zilnic ci începeam zilele cu durerile accumulate în ziua trecută.

Acum după multe experiențe am înțeles de ce e foarte important să faci un singur drum și să te întorci cu 10 comenzi. Nu la toate drumurile aduc 10 comezi și mai am situații în care fac și al doilea drum, dar ce este important în momentul de față pentru mine este că știu cum să nu mă rezum la a face un drum separat pentru fiecare comandă și că pe acel drum sigur există alte multe comenzi ce așteaptă să fie luate.

Gânduri bune și spor la drum cu multe comenzi. De ține depinde dacă le vezi sau dacă aștepți să strige clientul de la masă, nervos, că așteaptă de prea mult timp.

Hei, garcon… 🙂