Din grădină
Să ai locul tău de evadare este o adevărată binecuvântare. Natura a fost și este mereu surprinzătoare în toate felurile ei și atunci când ai grijă de ea cu siguranță te răsplătește.
De mic copil am avut parte de asemenea evadare în grădina părinților mei și m-am bucurat de fiecare dată de oaza de verdeață pe care o aveam și o am în spatele casei. Nu e mare, nu e mult dar este exact cât e nevoie pentru o bogăție aducătoare de liniște și reconectare cu natura.
La poale de Heniu unde și timpul trece agale, natura este parte din viața de zi cu zi a oamenilor. Mulți se bucură de ea și mulți o ignoră din obișnuință sau din rutină. Eu ador să petrec timp de calitate între meri, peri, piersici, caiși, vișini, nuci, vită de vie și în special în grădina de legume de unde mereu mă înfrupt cu poftă și plăcere.
Să ai natura acasă este o bogăție pe care esti obligat să o tratezi că atare.
Fructe
Am primit de la tata, săptămâna trecută, o plasă plină de mere. De alea bune. De Bârgău. În seara asta am desfăcut plasa și am mâncat un măr. Bun la gust, dar cam tare. Era cam vechi.
Cred că de toamna trecută. Bine, era deja putred. Cred că mai bine zis era fermentat. No, mă rog, nici măcar nu avea formă de măr și nici măcar nu era în stare solidă. No, da nici plasa nu era pungă. Era sticlă.
Mă, da greu îmi e să zic că am băut un pahar de pălincă bună!