Decid pentru mine
Sunt un om al opțiunilor.
Pentru mine orice lucru are mai multe opțiuni, mai multe variante pe care le pun în balanță pentru a face cea mai bună alegere.
Asta mă face să am posibilitatea de vedea oportunitățile în ansamblu și de a putea decide fără regrete. De a face lucrurile în stilul în care eu cred și le asum cel mai bine. Când vine vorba de alegerile financiare fac exact la fel. Caut să am opțiuni atunci când mă gândesc la venituri și evident în aceiași măsură când mă gândesc la cheltuieli.
Am ajuns la maturitatea necesară încât să știu că educația este factorul esențial în a decide pentru tot ceea ce mi se potrivește. Aceiași maturitate mă face să știu constant că există loc de mai bine, atât din perspectiva educației cât și din perspectiva educației financiare deoarece eu cred cu tărie că absolut, și evidențiez ABSOLUT, toate deciziile noastre au, la un moment dat, o consecință financiară. Asta mă duce rapid cu gândul la faptul că atunci când îmi ofer mie variante/opțiuni de fapt îmi ofer posibilitatea de a analiza și mai în detaliu consecințele financiare. Și privesc din această perspectiva toate lucrurile pe care le fac.
Revin la opțiunile pe care mi le ofer. Am pornit de la ideea că pentru a ajunge independent financiar am nevoie să cresc veniturile. Asta după ce am învățat cum pot ține sub control cheltuielile și cum pot administra un buget într-un mod favorabil mie. M-am chinuit destul de mult timp să găsesc variantele cele mai bune pentru a deveni independent financiar. Am învățat, am citit și am învățat iar. M-am pus în situații din care să învăț lucruri noi. Am testat și mi-am personalizat fiecare informație. Am susținut multe workshopuri de educație financiară cât mai practice cu putință pentru ca participanții să aibă posibilitatea de a lua câte puțin din fiecare exemplu pe care să-l ducă și să-l personalizeze vieții lor. După sute de ore de învățare, mii de pagini citite și extrem de multe practici am ajuns la varianta care mi se potrivește și anume să devin extrem de bine organizat încât să pot susține atât jobul fuul time cât și alte proiect care să contribuie la independența mea financiară.
Mulți dintre cei care mă cunosc mă întreabă cum fac asta. De unde am așa mult timp, cum mă organizez și cum am energia de a le face pe toate. Acum după ani de zile de expertiză și perseverență pot spune foarte clar că alegerile sunt baza în absolut tot, evident în cazul meu. Alegerile potrivite pentru mine și pentru viața mea. Alegerile care să-mi fie ajutor, nu povara. Alegerile îmbinate cu orientarea permanentă spre soluții mă fac să pot realiza orice îmi propun. Să am exact atâta timp cât este nevoie și să-mi pot păstra energia la un nivel de invidiat. Și de unde îmi iau energia este iar o întrebare frecventă, în cercul meu, care își are răspunsul din nou în alegerile pe care le fac. Am energie pentru că fac ceea ce îmi place și fac mereu totul cu încredere și asumare. Cu bucurie.
Banii sunt un mijloc prin care îți poți atinge scopul/viziunea și atunci când am înțeles acest lucru am mai făcut un foarte mare pas spre independența financiară. Acest pas a fost de altfel tot o alegere, deoarece puteam să continui să cred că banii sunt doar un scop ceea ce îmi bloca accesul la ei.
Continui să cred că investiția în educație este singură investiție fără riscuri și cu randament maxim.
De ce v-am spus toate aceste lucuri? Pentru că dilemele pe care le avem nu au un răspuns corect sau greșit, depind de momentul în care e fiecare în viață. Dar este firesc să avem aceste întrebări.
Colegii mei de la BCR au lansat, în aceste zile, o campanie publică, prin care să deschidem discuții sincere cu oamenii despre micile și marile dileme din viața lor.
Tu ce alegeri faci în viață și în relația ta cu banii?
Duminică la Isaccea
E duminică. Ora 7 dimineața după o noapte scurtă în care am trecut la ora de vară. Mă ridic din pat și aud cum vântul iși face de cap printre blocurile din vecinătatea hotelului. Un hotel modest din Tulcea. Încă îmi răsună în cap vorbele unui prieten care aseară îmi spunea “ Ce dracu cauți tu acolo. Nu mai bine stăteai acasă la căldurică și la ține în pat? Ce-ți iese ție că faci voluntariat?”.
Mă uit pe fereastra care dă în parcarea din fața hotelului și mă gândesc entuziasmat la ziua de ieri care a fost prima la Isaccea. Zâmbesc larg gândindu-mă la vorbele prietenului meu și mă duc la dus să fiu gata pe când ajung colegii mei de la București să mergem împreună spre o nouă aventură la granița cu Ucraina.
Apa la dus curge pe mine dar în mintea mea se învârt planuri de ce voi face astăzi, cum voi putea ajuta, oare bate și acolo așa tare vântul, oare vine multă lume, etc. Fac rapid bagajul și cobor să beau o cafea înainte de plecare. Ies pe terasă hotelului și simt cum vântul mă lovește direct parcă amintindu-mi de ce sunt acolo. Mă așez și nu bag în seama răcoarea dimineții bucurându-mă de razele soarelui care își fac loc printre puținii nori de pe cer.
Mi-am terminat cafeaua și urc după bagaj. Între timp îmi sună telefonul “Suntem în Tulcea. În 5 min ne vedem în parcare”. Timp suficient să îmi iau bagajul și să cobor cu gândul că în maximum jumătate de ora intru iar în acțiune la graniță. Bariera de la puctul de trecere mă face mereu să mă gândesc că niciodată așa ceva nu o să poată să despartă oamenii sau să îi facă nepăsători.
Cobor și fără să stau prea mult pe gânduri mă duc direct la standul unde ieri am ajutat cu zâmbetul pe buze sute de vecini care au plecat din locul numit acasă cu doar un bagaj, cu copiii în cărucioare agitați și fără să înțeleagă prea multe. Mă gândesc că astăzi o să pot face si mai bine ceea ce am făcut ieri însă planurile îmi sunt date peste cap deoarece acolo erau deja vulountari care făceau o treaba minunată. Nu vreau să încurc și după ce salut pe toată lumea mă gândesc încotro să o iau să dau o mâna de ajutor. Mă duc la standul unde se prepară mâncare caldă. Sigur e nevoie de cărat bidoane cu apă sau poate au nevoie de mai mult de atât. Văd doar două persoane agitate care încercau să pară că au totul sub control. Le salut și întreb dacă putem ajută cu ceva. Eram împreună cu colegele mele și ele dornice de a ajută cu orice este nevoie. “Sigur că da. Astăzi am rămas doar noi două și orice ajutor în bucătărie este binevenit”. Aud bucătărie și mă gândesc la “Bucătar, nu chef, că eu spăl și vasele”. “Puteți conta pe noi. Cu ce ajutăm”. Și din două vorbe am ajuns să fiu lângă plita încinsă a celor de la Cherhanaua Moessia care sunt acolo de mai bine de 3 săptămâni și gătesc zilnic peste 1.000 de porți de mâncare caldă.
Adrenalina e la cote maxime și simt cum o parte dintr-un vis prinde viață. Să gătesc pentru sute de persoane și să o fac voluntar este deja mai mult decât mi-am imaginat că pot da ca și ajutor. “Avem porc și pui pe care îl facem cu legume. Te pricepi la așa ceva”. Aud vorbele Cristinei însă gândul meu este doar la cum o să iasă mâncarea pe care o fac, oare o să le placă, dacă nu îmi iese cine vine să ajute, cum le condimentez ca să fie pe placul oamenilor, cât durează să se facă o plită, câte porți sunt într-o plită”. Într-o secundă parcă uitasem tot ce știam în materie de gătit. “Stai liniștit că suntem toți aici si clar o să ne iasă foarte bun tot ce facem de mâncare” parcă îmi citise gândurile Irina încurajându-mă. Cu încredere în mine și în colegele cu care împărțeam cortul Cherhanalei am început să gătim. Fetele au făcut un o ciorbă de legume acrită cu borș extraordinară, au pregătit orez cu legume senzational, cartofi prăjiți și sandvișuri. Parcă era un maraton al gătitului în care fiecare își știa locul și nu simțea absolut nimic înafară de entuziasm și bucuria voluntariatului.
După puțin timp vine la stand și prima tură de oameni. Înfometați și parcă neîncrezători. Un băiat undeva la 25 de ani a întrebat de cel puțin 3 ori “It’s free” și parcă îi era frică să pună mâna pe bolurile cu mâncare că și cum nu mai primise niciodată așa ceva pe gratis. Și poate chiar nu mai primise și era o premieră. Sau poate frica venea din alte întâmplări nefericite însă după ce a început să mănânce așezat la masa de lângă stand s-a luminat la față și a ridicat privirea din bol s-a uitat către noi și ne-a mulțumit “spasiba”. Acest cuvânt care în ultimele două zile pentru mine a însemnat totul. A însemnat încredere, echipă, bucurie, ajutor, mulțumire și împreună.
Ca și cum acest lucru nu era de ajuns ca să-mi ajungă la inimă pentru totdeauna, în fața standului ajunge o fata în scaun cu rotile. Îngândurată privind la prietenul care o ajuta ii spune ce vrea să mănânce. Primește mâncarea și după câteva minute să întoarce în față standului oprindu-se în față mea și cu degetele de la mâini face conturul unei inimi după care duce mâna spre inima în semn de mulțumire. Am 1,83, 100 de kg și cred eu o forță mare de control al emoțiilor. Noroc cu ochelarii de vedere care au mascat și prima lacrimă care a ieșit cu un tremur al bărbiei de parcă eram la -20 de grade.
Am continuat ore în șir să gătesc fără să mă mișc de lângă plita încinsă. Pe la stand au trecut cei de la Salvați Copiii din Londra și cei de la World Central Kitchen care susțin acest demers și toți ne-am multumit și ne-au felicitat pentru gustul mâncării.
Ziua e pe terminate și eu am pierdut șirul plitelor făcute undeva la 12. Parcă nu am vrea să plecăm. Mai putem face multe lucruri împreună însă Bucureștiul este la 4 ore distanță și e nevoie să ajungem acasă. Ne luăm rămas bun de la Irina și Cristina cu promisiunea că revenim să ajutăm curând.
Urcăm în mașină și simt cum hainele miros a fum, cum degetele mâinilor tremură necontrolat și cum picioarele nu mai au loc în bocanci. Cu toate astea zâmbetul de pe față mea spune un singur lucru RECUNOȘTINȚA.
Sunt recunoscător BCR pentru că dincolo de birouri mi-a oferit șansa de a face ceva mai mult decât aș fi putut face singur. Cherhanalei Moessia care este un exemplu de organizare și implicare. Irinei și Cristinei care au avut răbdare cu noi și care sunt dovada vie că există empatie și umanitate. Colegelor mele care în acest weekend si-au lăsat acasă familiile și au ales să dea o mâna de ajutor.
Miros a fum însă este mirosul de fum al recunoștinței.
Venituri – Cheltuieli = – 0 +
Ce faci când cheltuielile sunt mai mari decât veniturile?
Până în momentul de față am petrecut sute de ore în workshop-uri de Educație Financiară și de fiecare dată cand începem analiza bugetului de venituri și cheltuieli adresez o întrebare foarte simplă.
Atunci când ai cheltuieli mai mari decât veniturile care este primul lucru la care te gândeșți?
În proporție covârșitoare și fără să exagerez peste 80% din cei care răspund lăsându-se influențați de impuls spun că ar crește veniturile. Foarte puțini, timizi așa parcă șoptesc spunând că ar trebui să scadă cheltuielile. Mai este o categorie de participanți, deloc de neglijat, care fără să ezite spun că se împrumută.
Aici avem două răspunsuri corecte și unul greșit. Da ai intuit bine. Răspunsul greșit este cel în care ne împrumutăm atunci când cheltuielile depășesc veniturile. De ce am face asta când noi oricum nu putem să acoperim cheltuielile existente? Un împrumut într-o astfel de situație poate să fie o piatră de moară care să ne adâncească în minusul deja existent.
Împrumutul înseamnă banii pe care îi soliciți și pe care urmează să îi înapoiezi într-o anumită perioadă de timp și de cele mai multe ori poartă o dobânda deloc de neglijat. Astfel în cazul de față orice împrumut care nu generează profit sau care nu este un împrumut dedicat unei investiții cuprinsă într-un plan de afaceri, poate să fie o decizie greșită.
Revenind la cele două răspunsuri corecte.
Este foarte important să nu le punem în practică separat. Atunci când încercăm creșterea veniturilor este necesar să apelăm și la reducerea cheltuielilor în așa fel încât să dezvoltăm comportamente financiare sănătoase.
O luăm treptat și primul aspect pe care îl aducem în discuție este reducerea cheltuielilor. Ca punct de plecare avem identificarea cheltuielor noastre și natura lor. Adica unde se duc banii în fiecare perioadă pe care o analizăm. Putem face asta notând toate cheltuielile și astfel la final de lună (dacă analizăm perioada dintre două intrări salariale) avem o privire de ansamblu asupra banilor noștri. Planificăm următorul buget scoțând cheltuielile pe care le-am făcut din impuls sau la care putem renunta cu ușurință. Aici intervine diferența dintre nevoie și dorință. Împărțim cheltuielile pe nevoi și dorințe și astfel vedem dacă toate dorințele erau necesare sau unele au fost doar mofturi satisfăcute.
Ce este indicat, în funcție de cât de mare este rezultatul negativ, să îți planifici perioada în care îți doreșți să ajungi pe 0. Ce faci după momentul în care ajungi pe 0 discutăm în articolul următor. La fel de important este să înțelegi de ce este benefic să ai control asupra bugetului, câte cheltuieli faci din impuls sau pentru mofturi, cât la sută reprezintă nevoile și ce poți planifica mai bine.
Planificând fiecare cheltuială ajungem să le controlăm noi pe ele și nu invers. Astfel lună de lună analizăm cum și unde se duc banii. Scădem de fiecare dată sumele pe care ni le propunem să le reducem din cheltuieli până în momentul în care reușim să ajungem la egal între cheltuieli și venituri.
Acum să revenim la al doilea răspuns corect și cel mai popular care se referă la creșterea veniturilor.
Luăm un caz practic și spunem că diferența dintre cheltuieli și venituri este de 500 de lei și îți doreșți să crești veniturile cu cei 500 de lei. Perfect de acord până aici. Mergi la șeful tău și ceri o mărire de salariu și cum ai un șef mărinimos acesta acceptă. Super tare. De luna viioare o să câștigi exact atât cât cheltui. Ce credeți că se va întâmplă în prima luna cu salariul mărit? Da. Ați ghicit. Cheltuielile vor crește tot cu 500 de lei și diferența negativă revine. De ce? Deoarece tendința umană naturală este ca pe măsură ce ne creștem veniturile să creștem și cheltuielile. Este o tendința emoțională și pentru a putea să folosim cei 500 de lei în direcția în care ne dorim atunci este nevoie să îi planificăm încă din momentul în care știm că urmează să îi încasăm. Cel mai bine funcționează planificarea lor pe procente (ex: 20% spre datorii, 20% spre economii, etc). Important este în acest caz ca în același timp în care primești mărirea de salariu să analizezi atent cheltuielile și să încerci să scazi acolo unde este cazul. Sunt mari șanse că la final de lună să rămâi surprins și să ai bani chiar pentru a economisii.
Ce mai poți face să creșți veniturile? Gândește-te ce pasiuni ai și dacă poți câștigă bani din acestea. Din exeprienta acumulată în cadrul cursurilor vă spun că au fost persoane care au început să monetizeze hobby-urile. Fotografia, desig-ul, multe persoane au început în timpul liber să facă uber, sunt persoane care și-au luat un extra job part time, adolescenți care au început să scoata la plimbare câinii vecinilor pentru a adaugă o sursă de venit, alțîi fac cumpărături pentru vecinii de scară și exemplele pot continua. Caută să vezi ce poți face în așa fel încât să nu îți afecteze timpul dedicat ție dar care te poate ajuta in a rotunji veniturile.
Ție care din răspunsuri îți place mai mult și care ți se potrivește?
Tu ce ai putea face să reduci cheltuielile? Dar să creșți veniturile?
Gânduri bune și bugete echilibrate!