Tu îți plătești copilul pentru activitățile casnice și rezultatele la învățătură?
Cât costă să spele vasele sau să ducă gunoiul? Ce sumă primește dacă face curat în camera ei/lui sau dacă ajută la grădinărit? O nota de 10 aduce de la sine și ceva în pușculița copilului?
Cum răspunzi la aceste întrebări?
Răspunsul meu, din postura de tată și cea de profesor de educație financiară, este următorul: plecăm de la premisa că niciun răspuns nu este greșit, atât timp cât este asumat și conștientizat ca atare.
Eu nu o plătesc pe fiica mea pentru activitățile casnice și pentru rezultatele obținute în educație. Curățenia în cameră, spălatul vaselor și celelalte activități enumerate în introducere sunt activități de familie care implică efortul tuturor pentru a avea o viață echilibrată și pentru a ne crea un mediu înconjurător propice.
Am auzit destul de des în jurul meu și în cadrul workshop-urilor de educație financiară că părinții plătesc copiii pentru aceste activități, ceea ce nu este neapărat un lucru rău. Ceea ce vreau să scot în evidență este că plătind copilul în situațiile de față, el mereu va aștepta să se întâmple acest lucru. În adolescență, apoi la maturitate, există posibilitatea ca el să nu se implice voluntar în activăți, deoarece va apărea, tot posibil, întrebarea „Dar mie ce-mi iese?”. Ba mai mult, poate crede că nu este de datoria lui să participe la aceste activități într-un mod gratuit și cu atât mai puțin să le inițieze.
În cazurile în care ne plătim copiii, această plată este bine să fie explicată ca fiind ceva extra pentru o activitate, și nu o constantă. Dacă spre exemplu dorim să-i motivăm pentru a se clasa pe un anumit loc la o competiție sportivă, dacă dorim să ne arătăm atașamentul într-un mod financiar răsplătind o reusiță sau un rezultat deosebit, este indicat să discutăm cu copiii noștri că aceste recompense financiare vin pentru performanță, nu ca un comportament de care ei pot beneficia pentru orice acțiune. Astfel avem posibilitatea de a planta sămânța dorinței de a face mai mult, de a realiza mai mult și de a ajunge la performanțe care să aducă și un câștig de natură financiară.
Am solicitat prietenilor din mediul virtual o părere legată de acest subiect și, așa cum era de așteptat, și aici părerile sunt împărțite. Consider că o privire de ansamblu asupra deciziilor și a efectelor pe termen lung este necesară de fiecare data, iar pentru a evidenția acest aspect, am cerut părerea unui psiholog și mamă în același timp.
Raluca Anton – A oferi bani copiilor noștri pentru ceea ce fac, pentru îndatoririle casnice sau academice poate fi o unealtă foarte la îndemână pentru mulți dintre părinți. Discuția implică multe subiecte, iar unul dintre acestea este vârsta copilului. Percepția și înțelegerea banilor este diferită în funcție de vârstă: un copil de vârstă școlară/adolescent poate înțelege mult mai bine valențele acestora decât un preșcolar. Însă, dincolo de aceste aspecte, elementul esențial care ar trebui să ne ghideze pentru absolut orice tip de recompensă pe care o oferim copiilor noștri este cel care ține de motivația acestora. Pe scurt, pe termen lung ne dorim că cel mic să își dorească să facă anumite lucruri (motivația intrinsecă) pentru că îi produc plăcere, pentru că înțelege de ce este necesar acesta și prea puțin ca o consecință a unei recompense (motivație extrinsecă). De cele mai multe ori, recompensele materiale, banii au efect pe termen scurt, ele neajutându-ne în a-i învață pe copii beneficiul unui comportament. Sigur, copilul trebuie să învețe și dinamica aceasta dintre a munci și a primi bani pentru munca noastră pentru că ne dorim ca ei să poată să se valorizeze la vârstă adultă și din punct de vedere financiar. Astfel, aș propune un mix între timp petrecut cu copilul pentru a putea să se cunoască cât mai bine, pentru a ști ce îi place și ce nu, discuții cu privire la faptul că sunt multe lucruri care nu ne plac pe moment dar care fac parte dintr-un angrenaj de lucruri care trebuie făcute și asta ne va aduce beneficii, neapărat abordarea recompensei pe termen lung și nu a recompensei imediate (majoritatea dintre noi nu primim bani după fiecare zi de muncă, c așteptăm o dată in fiecare luna) și, sigur, un plan de beneficii pentru lucrurile pe care le face. Vârsta la care putem începe cu aceste discuții și acest plan? Încă de la vârsta de 3 ani se poate insera această idee sub formă de joc. Poate fi distractiv chiar și pentru părinți!
Storytime: propria mea experiență despre cum am perceput recompensele pentru performanță și la ce m-a ajutat acest lucru.
În copilărie și în adolescență am jucat fotbal – întotdeauna mi-am dorit să ajung să câștig din fotbal suficienți bani încât să rămână principala mea activitate. Fotbalul implică costuri foarte mari: deplasări, cantonamente, competiții, echipament și multe altele, iar toate aceste costuri erau suportate de către părinții mei, care mă incurajau să fac ce îmi place. Recompensele pe care eu le primeam atunci când înregistram o performanță (câștigarea unui campionat sau câștigarea titulaturii de cel mai bun jucător) erau de natură materială. Pe scurt, recompensele veneau să îmi susțină activitatea în continuare: o pereche nouă de ghete de fotbal, un echipament nou sau posibilitatea de a merge într-un cantonament pe care în mod obișnuit nu ni-l permiteam. Astfel, dorința mea de a face performanță împletită cu dorința de a câștiga și răsplata pentru aceste lucruri au făcut ca eu să îmi doresc mereu mai mult de la acest sport.
În cazul și în situația prezentată, eu am văzut două acțiuni bine gândite de către părinții mei:
- prima face referire la recompensele de natură materială, care veneau să susțină performanța și să mă ajute la îndeplinirea ei;
- a doua este de natura motivațională, deoarece mereu îmi doream să câștig pentru a avea posibilitatea să am echipamente noi.
Tu cum alegi să îți recompensezi copilul pentru activitățile lui?
Cum înveți copilul să aibă o relație bună cu banii?
De la primii ani ai vieții întrăm în contact cu banii. Fie că primim bani de la bunici, părinți, fie că mergem la colindat sau că primim “plicuri” de ziua noastră, banii sunt mereu parte a vieții.
Cum ne raportăm la ei și cum dezvoltăm această relație cu banii este un lucru important care urmează să se regăsească în viață noastră de adult.
De mic copil este necesar să învățăm valoarea banilor și diferențele dintre nevoie și dorința. Doar așa o să știm ce înseamnă banii pentru noi și vom avea posibilitatea să ne raportăm la bani într-un mod care să ne ajute. Dacă relația noastră cu banii este una ghidată pe instinct sau pe nemulțumiri permanente atunci și banii vor sta departe de noi.
Îți țin eu banii că tu nu știi ce să faci cu ei
Mergând mai departe ajungem la momentele în care realizăm cum se copiază comportamentele de către copiii noștri și cum ei își însușesc modelele pe care le văd în familie. Aici din nou este nevoie să avem exemple practice pe care ei să le înțeleagă și cu care să se obișnuiască în așa fel încât să le asume comportamental.
Am văzut în jurul meu câteva cazuri în care copiii primeau bani de la bunici și părinții luau suma respetivă fără să îi explice ce înseamnă și cât valoareaza cadoul primit bazându-și gestul pe o afirmație greșit explicată “Îți țin eu banii că tu nu știi ce să faci cu ei. Eșți prea mic”. Mai mult decât atât am văzut cazuri în care părinții “transformau” zecile sau sutele de lei primite de către copiii lor într-o ciocolată sau o singură jucărie. Chiar dacă intenția lor era una bună de a economisii pentru copil suma rămasă nu explicau valoarea acesteia. Astfel copilul nu înțelege valoarea banilor și nu poate face diferența între cât primește și cât poate el să economisească.
Astfel că poate ajunge ca adult să nu își cunoască valoarea și mereu să se mulțumească cu cât primește. De aici și până la a accepta un salariu sub nivelul sau de pregătire este doar un singur pas chiar dacă acesta se poate întinde pe mulți ani de zile.
Copiii nu au nevoi, au doar dorințe!
Aud destul de des acestă afirmație și cred că merită să o interpretăm și din perspectiva educației financiare. Dacă un copil nu mănâncă niciodată ciocolată el va crește fără a avea nevoia de a consumaciocolată însă poate apărea la un moment dat o dorință. Dacă un copil mănâncă zilnic foarte multă ciocolată atunci pentru el este o nevoie să mănânce însă este dorința să existe cantitățile semnificative. Nevoia este de a satisfice pofta de ciocolată și dorința este de a mânca acea porție mare pe care tu ai fost obișnuit să o primeșți.
Noi că și părinți greșim destul de des prin faptul că discuțiile noastre cu copiii pleacă de la premisa “e mic și nu înțelege” sau “lasă că vezi tu când creșți”. O premisă greșită, din punctul meu de vedere, deoarece este de datoria noastră să îi explicăm copilului fiecare detaliu despre bani, despre semnificația lor, despre cât valorează și ce pot face cu ei. Doar așa copiii noștri vor putea să aibă o relație deschisă cu banii, să știe să îi accepte, să știe să îi organizeze și să îi economisească. Plus că de aici vine și dorința de a pune banii la treaba să muncească ei pentru ține și astfel relația devine una sănătoasă financiar.
Explică banii pe înțelesul copilului
Dacă te gândeșți să îi spui copilului tău că e mic și nu înțelege sau că o să vadă el când crește cât de greu este să se descurce cu banii, sugestia mea este să te mai gândești o dată și să reformulezi acest lucru. Explică-i cum se câștigă banii, oferă-i detalii de ce înseamnă 8 ore de muncă sau cum să menține un business. Propune-i să încerce să facă diferența dintre nevoie și dorința în așa fel încât sentimentele lui să fie pozitive față de bani și să nu ajungă să urască banii sau să considere că el nu merită banii pe care îi cere pe muncă lui sau pentru pregătirea lui.
Va doresc să încercați să vedeți dincolo de vârstă copilului vostru și să îl poziționați în adultul care urmează să fie. Dacă reușiți să faceți asta dați-vă doi pași în spate și uitați-vă la proiecția lui din viitor. Are o relație bună cu banii? Știe să își organizeze bugetele? Economisește? Investește? Își ține sub control cheltuielile? Dacă da atunci sunteți pe drumul potrivit. Dacă nu reveniți la “astăzi” și oferiți-i posibilitatea de a avea o relație sănătoasă și o viață prosperă.
3 Summits- dăruim o VOCE copiilor cu autism
Oamenii ăștia faini fac proiecte senzaționale care merită tot respectul. Câteva rânduri aici sunt prea puține pentru ce înseamnă implicare. La fiecare mesaj primit de la Beatrice răspund, fără să stau pe gânduri, cu un foarte mare DA. Văd rezultatele, văd implicarea și văd tot ceea ce face pentru copiii cu autism.
Vă las mai jos detaliile ce merită citite și sunt convins că o să stârnească același sentiment pe care eu îl am de fiecare dată “hai să ajutăm”. O să fiu mereu alături și o să răspund prezent la asemenea inițiative ceea ce vă invit și pe voi să faceți.
Pentru copii, impreună putem muta munții. Acum haideți să ii cucerim!
In the mountains we go, to lose our minds and find our …voice.
Deși iarna se apropie cu pași repezi, Autism Voice, ONG-ul care se îngrijește de copiii cu autism, propune iubitorilor de munte, și de mișcare în general, o provocare menită să strângă fondurile pentru a susține terapia celor 400 de micuți din centrele de terapie.
3 vârfuri de munte. 3 oameni. Înainte de răsăritul soarelui, Bogdan Coman, alături de Călin Cotinghiu și Daniel Giurgi, pornesc pe un drum menit să aducă mai mult decât liniște interioară, într-un challenge lansat de Autism Voice, înainte de Moș Nicolae. Scopul lor este să strângă fonduri pentru a oferi micuților din Autism Voice un cadou neprețuit: o voce! O voce pentru ca fiecare pui de om să poată exprima tot ceea ce trăiește în inima lui de copil.
La Om, Piatra Mare și Postăvaru. 60 de kilometri. 18 ore.
“Se spune că cel mai greu munte pe care îl urcăm este cel interior. Căutând în sufletul nostru, am înțeles că amprenta pe care o lăsăm în lume, asupra celor care au nevoie de ajutor, este mai presus de orice.”
Bogdan Coman, ciclist de performanță la CSA Steaua, tatăl unei fetițe extraordinare, soț și creștin.
“Mi-am pus de multe ori întrebarea dacă așa cum trăiesc, trăiesc bine. Dacă e bine să fie rău și dacă nu e rău să fie prea bine. Muntele a învătat că lucruri vin, pleacă și că importantă e experiența trăită de el în fiecare împrejurare. Acum încep să învăț și eu. Muntele nu s-ar fi bucurat de lumină dacă era scăldat numai în lumină. Era musai nevoie și de beznă furtunii. Eu nu m-aș bucura de fericire și iubire dacă viața mea ar fi fost numai rai. Am avut nevoie și de infern. Într-o bună zi voi fi desăvârșit, plin de iubire și lumină binecuvântată. Nimic altceva!”
Pe 5-6 decembrie, cei trei vor pleca la drum și lansează această provocare tuturor celor care își doresc să aducă o speranță în viața micuților din Autism Voice. În cele 2 zile fiecare participant poate alege să parcurgă 60, 21 sau 10 kilometri. Traseul va fi decis de fiecare în parte. Fie că îi vor face în munți, fie că aleargă/merg o tură prin orașul lor, cu toții vor fi uniți de același scop.
3 opțiuni pentru nivelul fiecăruia de antrenament
Extreme 60k, Power 21k, Standard 10k.
Bilete gasesti AICI
De ce să participi la 3 Summits?
Taxa ta de înscriere va fi cadoul tău de Moș Nicolae pentru copiii din Autism Voice. Remus, Mariuca sau Diana și alți 397 ca ei își lustruiesc ghetuțele. Mai multe despre ei poți citi pe Autism Voice
Pentru că de sărbători poți cumpăra orice cadou, dar cel mai de preț este acela de a întinde o mână de ajutor celui care are mai mare nevoie de ea.
Tu alegi ritmul, tu alegi traseul. Nu contează unde ești, important este să faci mișcare și să te bucuri. Strângeți partenerii de alergare/mers. Aventura e memorabilă între prieteni.
Succes și gânduri bune!
Povestea Calităților Patriciei
De ceva vreme am primit o super surpriză. Și surpriza a fost și mai faină că nu a fost pentru mine. A fost pentru fiică mea și asta aduce acel plus de intensitate când primești ceva. Să citim împreună “Povestea calităților Patriciei” a adus un sentiment pe care îl recomand tuturor părinților. Pe principiul “am citit dar am și răspuns la întrebări” a iesit ceva educativ si amuzat, ceva care să elucideze misterul cărții personalizate. Asta m-a făcut să fiu și mai implicat în poveste.
De la “de ce are cartea asta numele meu?, de unde a știut cel care a scris-o care sunt calitățile mele? și până la “daaaaaa, asta este foarte important pentru mine și vreau să fiu așa mereu”. Bucuria și implicarea au fost și mereu o să fie la intensitate maximă atunci când vine vorba de copii și mai ales când vorbim de copiii noștri, de aducatia lor si de ce putem aduce noi in plus.
Că să vă dau și câteva detalii despre ce vorbesc eu aici vă spun că Povestea Calităților ajută copiii să își descopere potențialul și resursele. Călătorind pe drumul colorat ei se regăsesc în mijlocul unor aventuri amuzante, fiindu-le oglindit prin laudă descriptivă cum ajutorul lor (sub formă de empatie, perseverență, ascultare, creativitate, etc) face diferența atât pentru protagoniștii întâlniți dar și pentru ei înșiși.
De ce este important ca un copil să învețe despre aceste calități și să vadă cum acestea ajută cred că nu mai este nevoie să detaliez sau să aduc alte argumente. Pentru mine este clar că în viitor oricare vor fi joburile sau orice se va întâmpla cu interacțiunile umane EMAPATIA rămâne la baza tuturor acțiunilor.
În incheiere vă mai spun de ce cred eu că e foarte fain să ai pentru copilul tău o carte personalizată și educativă. Îi dai încredere, valorizare și susținere fără teama de răsfăț, sărbătorești alături de el unicitatea și îl ajuți să-și vadă “superputerile”, tu alegi personajul din carte și îți poți personaliza atât coperta cât și interiorul poveștii cu numele copilului tău.
Eu am făcut asta și o recomand cu mare drag.
Detaliile și modalitatea de cumpărare AICI
Spor la citit