Tu îți plătești copilul pentru activitățile casnice și rezultatele la învățătură?
Cât costă să spele vasele sau să ducă gunoiul? Ce sumă primește dacă face curat în camera ei/lui sau dacă ajută la grădinărit? O nota de 10 aduce de la sine și ceva în pușculița copilului?
Cum răspunzi la aceste întrebări?
Răspunsul meu, din postura de tată și cea de profesor de educație financiară, este următorul: plecăm de la premisa că niciun răspuns nu este greșit, atât timp cât este asumat și conștientizat ca atare.
Eu nu o plătesc pe fiica mea pentru activitățile casnice și pentru rezultatele obținute în educație. Curățenia în cameră, spălatul vaselor și celelalte activități enumerate în introducere sunt activități de familie care implică efortul tuturor pentru a avea o viață echilibrată și pentru a ne crea un mediu înconjurător propice.
Am auzit destul de des în jurul meu și în cadrul workshop-urilor de educație financiară că părinții plătesc copiii pentru aceste activități, ceea ce nu este neapărat un lucru rău. Ceea ce vreau să scot în evidență este că plătind copilul în situațiile de față, el mereu va aștepta să se întâmple acest lucru. În adolescență, apoi la maturitate, există posibilitatea ca el să nu se implice voluntar în activăți, deoarece va apărea, tot posibil, întrebarea „Dar mie ce-mi iese?”. Ba mai mult, poate crede că nu este de datoria lui să participe la aceste activități într-un mod gratuit și cu atât mai puțin să le inițieze.
În cazurile în care ne plătim copiii, această plată este bine să fie explicată ca fiind ceva extra pentru o activitate, și nu o constantă. Dacă spre exemplu dorim să-i motivăm pentru a se clasa pe un anumit loc la o competiție sportivă, dacă dorim să ne arătăm atașamentul într-un mod financiar răsplătind o reusiță sau un rezultat deosebit, este indicat să discutăm cu copiii noștri că aceste recompense financiare vin pentru performanță, nu ca un comportament de care ei pot beneficia pentru orice acțiune. Astfel avem posibilitatea de a planta sămânța dorinței de a face mai mult, de a realiza mai mult și de a ajunge la performanțe care să aducă și un câștig de natură financiară.
Am solicitat prietenilor din mediul virtual o părere legată de acest subiect și, așa cum era de așteptat, și aici părerile sunt împărțite. Consider că o privire de ansamblu asupra deciziilor și a efectelor pe termen lung este necesară de fiecare data, iar pentru a evidenția acest aspect, am cerut părerea unui psiholog și mamă în același timp.
Raluca Anton – A oferi bani copiilor noștri pentru ceea ce fac, pentru îndatoririle casnice sau academice poate fi o unealtă foarte la îndemână pentru mulți dintre părinți. Discuția implică multe subiecte, iar unul dintre acestea este vârsta copilului. Percepția și înțelegerea banilor este diferită în funcție de vârstă: un copil de vârstă școlară/adolescent poate înțelege mult mai bine valențele acestora decât un preșcolar. Însă, dincolo de aceste aspecte, elementul esențial care ar trebui să ne ghideze pentru absolut orice tip de recompensă pe care o oferim copiilor noștri este cel care ține de motivația acestora. Pe scurt, pe termen lung ne dorim că cel mic să își dorească să facă anumite lucruri (motivația intrinsecă) pentru că îi produc plăcere, pentru că înțelege de ce este necesar acesta și prea puțin ca o consecință a unei recompense (motivație extrinsecă). De cele mai multe ori, recompensele materiale, banii au efect pe termen scurt, ele neajutându-ne în a-i învață pe copii beneficiul unui comportament. Sigur, copilul trebuie să învețe și dinamica aceasta dintre a munci și a primi bani pentru munca noastră pentru că ne dorim ca ei să poată să se valorizeze la vârstă adultă și din punct de vedere financiar. Astfel, aș propune un mix între timp petrecut cu copilul pentru a putea să se cunoască cât mai bine, pentru a ști ce îi place și ce nu, discuții cu privire la faptul că sunt multe lucruri care nu ne plac pe moment dar care fac parte dintr-un angrenaj de lucruri care trebuie făcute și asta ne va aduce beneficii, neapărat abordarea recompensei pe termen lung și nu a recompensei imediate (majoritatea dintre noi nu primim bani după fiecare zi de muncă, c așteptăm o dată in fiecare luna) și, sigur, un plan de beneficii pentru lucrurile pe care le face. Vârsta la care putem începe cu aceste discuții și acest plan? Încă de la vârsta de 3 ani se poate insera această idee sub formă de joc. Poate fi distractiv chiar și pentru părinți!
Storytime: propria mea experiență despre cum am perceput recompensele pentru performanță și la ce m-a ajutat acest lucru.
În copilărie și în adolescență am jucat fotbal – întotdeauna mi-am dorit să ajung să câștig din fotbal suficienți bani încât să rămână principala mea activitate. Fotbalul implică costuri foarte mari: deplasări, cantonamente, competiții, echipament și multe altele, iar toate aceste costuri erau suportate de către părinții mei, care mă incurajau să fac ce îmi place. Recompensele pe care eu le primeam atunci când înregistram o performanță (câștigarea unui campionat sau câștigarea titulaturii de cel mai bun jucător) erau de natură materială. Pe scurt, recompensele veneau să îmi susțină activitatea în continuare: o pereche nouă de ghete de fotbal, un echipament nou sau posibilitatea de a merge într-un cantonament pe care în mod obișnuit nu ni-l permiteam. Astfel, dorința mea de a face performanță împletită cu dorința de a câștiga și răsplata pentru aceste lucruri au făcut ca eu să îmi doresc mereu mai mult de la acest sport.
În cazul și în situația prezentată, eu am văzut două acțiuni bine gândite de către părinții mei:
- prima face referire la recompensele de natură materială, care veneau să susțină performanța și să mă ajute la îndeplinirea ei;
- a doua este de natura motivațională, deoarece mereu îmi doream să câștig pentru a avea posibilitatea să am echipamente noi.
Tu cum alegi să îți recompensezi copilul pentru activitățile lui?
Cum? Cât? De ce? De unde economisim?
În fiecare workshop de Educație Financiară se insistă foarte mult pe economisire. Cum facem economii, cum le împărțim, ce facem cu ele și, foarte important, cum le gestionăm? Sunt cele mai frecvente întrebări pe care le primesc la cursurile de educație financiară. Pentru a putea răspunde este nevoie să înțelegem conceptul de economisire și la ce ne ajută. Așa că pornim acest periplu al economisirii de la întrebări simple până la înțelegerea efectului banilor “puși deoparte”. Cu cât ne răspundem mai asumat, cu atât modul în care vom lua deciziile ne vine mai ușor.
Fără economii nu putem să ne satisfacem dorințele, nu putem avea planuri financiare, nu suntem pregătiți pentru niciun eveniment neprevăzut și nu putem investi. Pentru că teoria o știe toată lumea, îți propun să descoperi cum să îți organizez banii astfel încât să te aflii în categoria celor care își permit toate cele de mai sus.
Putem economisii?
Dacă până acum nu ai învățat să economisești, nu e târziu. Niciodată nu e prea târziu să înveți să ai grijă de banii tăi care la rândul lor vor avea grijă de ține. Relația ta cu banii trebuie să fie o prioritate și mereu în evoluție. Să știi permanent câți bani ai, pe ce cheltui și cât pui deoparte.
Răspunsul la întrebarea de mai sus este cât se poate de simplu. DA. Putem economisii și putem face asta de fiecare dată când încasăm bani (salar, bonus, factură de la un client, ect). Primul pas este să ne conștientizăm bugetul de care dispunem. Să facem o analiză clară asupa lui și să il impartim mereu tinand cont de procentele alocate economisirii. Repetăm acest lucru la fiecare început de exercițiu financiar până atunci când noi controlăm cheltuielile și nu ele pe noi. Astfel cu siguranță găsim resurse pentru economisire.
Luați în calcul exemplul următor: Vreau ca iarna aceasta să merg o săptămâna la schi în România și să îmi cumpăr o pereche de clăpari. Avem aici o previziune de cheltuială, planificarea unei dorințe. Dacă nu avem deja setat bugetul pentru vacanță la schi și pentru dorința de a avea o pereche de clăpari noi o să ne fie destul de greu să plecăm în vacanță, ba mai mult o să rămânem cu clăparii vechi. Ce este de făcut în cazul în care nu există bugetul de economii dedicat vacanțelor? Simplu. Fac un calcul de costuri. Cât mă costă pe mine vacanța de o săptămână la schi plus suma pe care aș vrea să o dau pentru perechea nouă de clăpari. Îmi stabilesc perioada în care vreau să fac asta. Mergând mai departe cu exemplul să zicem că vreau să plec pe final de martie iar costul este de 4.000 de lei plus încă 1.000 de lei costul claparilor. Suntem în decembrie și asta înseamnă că am la dispoziție 4 luni pentru a reuși să economisesc suma necesară. Printr-un calcul simplu observăm că am nevoie să economisesc 1250 de lei lunar pentru a-mi satisface dorința. Mă uit la cheltuielile mele, la bugetul pe care îl am și văd de unde aș putea economisi suma pentru concediu. Doar așa pot lua decizia de a merge sau nu în vacanță și mai ales dacă îmi permit să fac asta sau nu. Din acest exemplu vedem cât de importantă este planificarea economiilor și gestionarea banilor.
“Am cheltuieli multe și nu am de unde să economisesc”
Aici o să fac trimitere la exemplul de mai sus. Dacă eu nu planific cheltuielile e normal că acestea să mă ‘’sufoce’’ financiar. Vreau să vă spun că în spatele acestei expresii se află doar lipsa educației financiare. Fiecare buget poate să fie reorganizat și replanificat, fiecare cheltuiala regândită. Fiecare leu conteaza. O persoană care are această problema, foarte probabil că nu știe pe ce cheltuie și nu știe de unde poate reduce cheltuielile în așa fel încât să economisească. Am făcut acest exercițiu cu toți cei +3000 de participanti la cursurile de educatie financiară și care după ce a analizat în detaliu bugetul ultimelei luni a realizat că în medie cam 30% din cheltuieli putem fi evitate. Un procent semnificativ care se poate duce spre economisire. Și pe principiul, dacă altcineva poate nu vad eu de ce nu aș încerca măcar. Va sfătuiesc să va faceți o analiză a tuturor cheltuielilor si sa vedeți la final de luna cât de simplu puteți economisii.
Câte tipuri de bugete de economii este potrivit să avem?
Fiecare dintre noi vom personaliza bugetele de economii pe modul nostru de viață raportat la standardul actual. Însă în niciun caz nu trebuie să lipsească câteva categorii de economii dintre care trei le detaliem mai jos:
Economii pentru neprevăzut – o suma de bani egală cu minimum 2 salarii lunare nete care să fie dedicate evenimentelor neprevăzute (o reparație în casă, se strică mașina de spălat, etc).
Economii pentru pierderea locului de muncă – acest buget trebuie să fie între minimum 3 și ideal 6 salarii nete. De ce aceste sume? Studiile arată că în momentul în care îți pierzi locul de muncă ai nevoie de între 3 și 6 luni de zile pentru a găsi un nou loc de muncă remunerat cu aceleași sume de la anteriorul loc și care să țină cont de competențele folosite până acum. Dacă nu avem acest buget, în momentul în care evenimentul se întâmplă nu o să ne putem permite să așteptăm până ne găsim un loc de muncă la fel de bun că si cel anterior. Vom lua decizii rapide care ne vor afecta atât finaciar cât și personal și emoțional. Presiunea ne va face să cheltuim și mai multi bani pe care nu îi avem și să acceptăm să muncim pe sume mult mai mici decât cele pe care le merităm. Cheltuielile lunare rămân aceleași și de dorințe nici nu mai poate fi vorba. Ori în momentul în care noi avem asigurate cele 3 – 6 luni de zile activitatea noastră si standardul de viata nu suferă modificări. Avem timpul și banii necesari perioadei de tranzitie.
Economii pentru educație – lunar este necesar să alocăm sume de bani spre acest buget în vedera dezvoltării și educării permanente. O carte, un seminar, un curs online sau offline, un webinar sau orice altceva ce considerăm că merită și ne ajută în procesul nostru continuu de educare și dezvoltare. Dacă nu avem acest buget atunci când vom considera că este nevoie vom apela la banii dedicați altor nevoi sau dorințe.
În acest articol am abservat cât de important este să avem economii dedicate și împărțite pe bugete. Doar așa viață noastră nu va fi niciodată luată prin surprindere și vom avea mereu posibilitatea de a depăși orice eveniment care are și o implicare financiară. Și după cum spuneam, banii se află în absolut toate ariile vieții, înseamnă că fiind organizați și cu economii putem previziona și preîntâmpina acțiunile noastre viitoare.
Educatie Financiara in licee
Eforturile unite si sustinute aduc mereu rezultate exceptionale. Pentru prima data in Romania, la Cluj, Educatia Financiara, urmeaza sa fie o materie optionala la nivel de liceu. Ma bucur ca un astfel de proiect este sustinut si dorit, iar urmatorul pas este introducerea Educatiei Financiare la toate categoriile de varsta, la nivel national.