Schimbarea este singura constantă din viață
Până acum ceva vreme vă tot spuneam că nu sunt deloc matinal și că nu-mi place să mă trezesc dimineața devreme. Ba chiar făceam mișto de mine cu această situație. Somnul de dimineață rămâne cel mai fain somn, ăla când te întorci pe cealaltă parte când dă soarele să răsară sau ăla de ești pe finalul unui vis când sună alarma și o amâni doar să termini visul.
Acum mai mult de 2 luni de zile am zis că e cazul să fac o schimbare. Și cum schimbările au nevoie de consistentă, astăzi va pot spune că am schimbat un comportament și anume acela de a mă trezi dimineața.
Sunt 10 săptămâni de când alarma mea nu a mai fost amânată și de când mă trezesc în fiecare dimineață la 6:24.
Pe lângă acest comportament schimbat am mai schimbat lucruri care au venit de la sine și anume cum îmi încep ziua. Așa că prima jumătate de ora mi-o dedic mie. Spălat, cafea și citit câteva pagini (și scrolat pe Social Media însă asta urmează să schimb). La ora 07:00 mă duc la sală până la 7:45. Sunt un privilegiat deoarece am sala exact lingă bloc și îmi ia maximum 2 minute să cobor din apartament și să întru în sala. Asta înseamnă 40 de minute de sport în fiecare dimineață. 5 zile din 7. Și am făcut asta fie că au fost sărbători, că am fost liber sau că am fost acasă sau în altă parte. Dacă nu am sală în locul unde sunt atunci ies jumătate de ora și mă plimb sau alerg. După sală un binemeritat duș după care pornesc spre birou în așa fel încât la 8:45 sunt deja în fața laptopului.
Fiecare zi cu astfel de program este una în care energia este la cote bune și o pot menține asa pană seară. Ce a adus în plus acest nou comportament este că nu mai pierd nopțile aiurea. Adorm undeva în jurul ore 23:00 ceea ce îmi oferă peste 7 ore de somn de calitate.
Nu vă spun toate aceste lucruri să mă laud sau să vă fac pe voi să faceți asta, ci pentru că este o bornă importantă pentru mine și merită marcată. Să mă prioritizez dimineață și să-mi ofer timp mie cu mine înainte ca ceilalți să aibă nevoie de ceva de la mine înseamnă cu adevărat să trăiesc viața mea. Și știu că sună clișeistic însă este o realitate pe care până acum ceva vreme o huleam și o ironizăm crezând că ce fac este cel mai bun lucru pe care să mi-l ofer. Ei bine, acum noul nivel de ordine din viața mea este cel mai potrivit. Evident că prezentul este cel mai potrivit pentru toți dintre noi și de aceea, acum, mi-am răspuns simplu la întrebarea “tu ce faci zilnic pentru ține”.
Concluzia mea pentru mine este că niciodată nu e prea târziu să vezi ce poți aduce în plus în viața ta și ce poți face pentru a schimba un comportament. Nu vă detaliez acum cât de greu a fost în primele zile să mă trezesc dimineața și să fac toate aceste lucruri sau de câte ori am vrut să renunț sau de câte ori mi-am dat cu gantera în picior de oboseală. Toate au meritat și merită în continuare deoarece acum este un comportament și fac totul cu cea mai mare plăcere. Am ridicat sănătatea în valori și am făcut ca dintr-un simplu lucru schimbat să adopt un nou stil de viață. Mai sănătos (nu mă mai doare spatele în fiecare dimineață și nu mă trezesc mai obosit decât adormeam), mai organizat și mult mai practic.
Eu sunt mândru de mine și acum da, cu asta vreau să mă laud 😊
Hai, să ne fie weekendul fain și energic!
Am început să joc fotbal la vârsta de 8 ani. Nu am fost niciodată un talent însă mereu am compensat prin muncă. Mereu era nevoie să fac antrenamente în plus pentru a ține pasul. Am fost “rotunjor” dar asta nu m-a împiedicat să fac absolut tot ce mi-am propus.
Îmi amintesc un lucru care mi-a rămas întipărit foarte bine în memorie, din perioada adolescenței.
Nu excelam la capitolul alergare viteză sau rezistență. Antrenorul meu din acea vreme avea un obicei. După fiecare antrenament ne alinia la mijlocul terenului și la fluierul lui trebuia să alergăm până la linia de fund. Aproape 50 m în sprint după minimum 2 ore de antrenament. Foarte mult timp am ajuns la linie printre ultimii sau chiar ultimul. Și cum era obiceiul, ultimii 3 trebuia să strângem mingiile de pe teren.
Așa tare m-a ambiționat acest lucru încât după un antrenament mi-am promis că o să fac tot posibilul să nu mai ajung să strâng mingiile. A urmat o perioadă în care în capul meu doar asta suna “nu mai strâng mingiile, deci nu mai termin sprintul în ultimii 3”. Și a durat ceva. Timp în care aveam setat un obiectiv clar. Am tras de mine până când ușor dar sigur am început să termin cursele fără să mai fiu pe ultimele locuri. Și nu m-am oprit aici. Am tras în continuare și mi-am dorit mai mult. După 2 ani, când de altfel eram ca și plecat de la echipă am ajuns să termin cursele în primii 5. Am dezvoltat acest comportament în așa fel încât la următoarele echipe la care am ajuns să joc, nu mai exista această provocare însă pentru mine doar așa se termina un antrenament. Cu un sprint de aproape 50 m.
Tot antrenorul de care vă vorbesc avea o vorbă pe care am împrumutat-o și pe care mi-o rostesc în cap de fiecare dată când apare o provocare sau un obiectiv “nu există nu pot. Există doar nu vreau”!
Când o să mă auziți spunând “nu pot” înseamnă că “nu vreau”. Dacă vreau sigur o să și pot!